"O usa deschisa pe cer"

Frumosul zbor spiritual.

2009-02-04T04:23:00.000-08:00

Dumnezeu a deschis o fereastră în RAI, m-a văzut pe mine şi m-a întrebat: "Copilul meu, care este marea ta dorinţă ?" Eu i-am răspuns: "Doamne, te rog să ai grijă de persoana care citeste acest mesaj, de familia lui şi de prietenii lui speciali. Ei merită asta şi îi iubesc foarte mult.

Fie ţie după sufletul tău!”
"Amin, Bunule Iisuse!" am răspuns eu, cu mare re-
cunoştinţă.

A fi puternic înseamnă a iubi pe cineva în linişte. A fi puternic înseamnă să radiezi de fericire atunci când eşti trist.

A fi puternic înseamnă a încerca să ierţi pe cineva când nu merită iertarea.
A fi puternic înseamnă să aştepţi atunci când nu se aşteaptă nici un răspuns.
A fi puternic înseamnă a rămâne calm într-un moment de disperare.
A fi puternic înseamnă a arăta bucurie când nu o simţi.
A fi puternic înseamnă a zâmbi atunci când vrei să plângi.
A fi puternic înseamnă a face pe cineva fericit chiar dacă tu ai inima frântă.
A fi puternic înseamnă a consola pe cineva când cel care are nevoie de consolare eşti tu.
A fi puternic înseamnă a te încrede în Dumnezeu ….

"Dreapta Cugetare", ORTODOXIA

-- singurul Izvor de Frumuseţe ce înalţă sufletul nostru de ROMÂN spre Virtutea Desăvârşirii Sufleteşti, ne sfătuieşte că a sosit timpul să strigăm mai mult la Dumnezeu !

Cele 10 (zece) dorinţi pentru Poporul meu

1. Fie ca în scurgerea acestui An, acest Popor Român să aibă parte de un An binecuvântat de Dumnezeu.

2. Fie ca Sfânta Treime să-i ajute a recăpăta podoaba frumuseţii şi a îţelepciunii şi de a intra în aşezarea deplină a comuniunii cu Dumnezeu.

3. Fie Anul acesta, momentul ca să poată căpăta puterea de a merge pe drumul său, în pace şi linişte, reuşind biruinţă asupra vrăşmaşilor potrivnici.

4. Fie ca Anul acesta, să fie momentul, când Marea Lucrare a Duhului Sfânt, prin puritate, castitate şi îndepărtarea de patimi demoniceşti, să-l ajute a-şi împlini menirea pe care o are ca « Popor Ales » ca « binecuvântaţii Sfintei Treimi ».

5. Fie ca Mesajul Divin să-l îndrume ca o făclie de lumină înaintea neamurilor, spre Chemarea atât de înaltă la care este chemat.

6. Fie ca Lucrarea Duhului lui Dumnezeu să-i trimită lui, Marii Îndrumători şi Învăţători înţelepţi care să pună bazele unui sector educaţional ca să poată înţelege adevăratul scop al vieţii pe pământ, adevăratul sens al trecerii lui prin lumea aceasta.

7. Fie ca în acest An, să vină ziua trezirii duhovniceşti din întunericul-spiritual ce domină întreaga omenire, lansând punţi divine, relaţii pozitive cu întreaga omenire.

8. Fie ca în scurgerea acestui An, toate ereziile, să redevină la unul TRUP, una Familia, Dreapta Credinţă Sabornicească şi Apostolească Biserică, împletind în deplină comunitate, iubirea cu ascultarea de Dumnezeu.

9. Fie ca acest Popor, cu preţul plătit prin suferinţă şi durere, să-l ajute în urcuşul duhovnicesc, spre a da Lumină tuturor neamurilor pământului.

10. Fie ca Tainele Cerului să desvăluie Poporului Român, zguduitoarele evenimente ce vor apare în zilele venirii lui Iisus ca Domn şi Judecător, din cumpăna anilor grei, când otrava antihriştilor începe al arunca în haosul înfierării pe mâna dreaptă, cu ştampila 666.

RUGACIUNE

Doamne Iisuse Hristoase, umple de bucurie inimile tuturor Românilor noştri din ţară şi de pretutindeni, şi cu strălucirea Ta, îndepărtează întunericul din sufletele noastre.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor, de au început a grăi în alte limbi, însuti, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite acelaşi Duh Sfânt al Tău, peste acest POPOR şi sădeşte în urechile inimii lui Sfânta Scriptură cea insuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

ROMANIA GRADINA MAICII DOMNULUI

ROMANIA, Mireasa Mirelui Iisus

Cel de Neajuns cu gândul,
Cel de Necuprins cu mintea,
Cel ce este Cuvântul,
cu neputinţă a-L vedea,
e Mirele Ceresc
din Raiul Dumnezeiesc
şi dintre toate fecioarele
o vrea, pe ea, « cea Aleasă ».
logodnica Sa, Fecioară România.

* * *
- Unul ca acesta, s-a îndrăgostit?...
O aşa, Fecioară şi-a dorit?
- Da ! s-a îndrăgostit...
şi, o aşa Fecioară, şi-a dorit
ca să devină Mirele ei,
El, Cel Prea Iubit.

- EL, Cel Prea Înalt,
pe România, Fecioară şi-a aflat?...
- Da, El, Cel Preaînalt!!!…
Fecioară a căutat
şi pe România, a aflat.

- Cum?… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
o aşa fecioară… desfrânată ?
- Da, da, da!… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
pe România, o desfrânată!...
Şi cu dulci chemări
o vrea la Sine, bunăoară,
ca s-o preschimbe într-o
neprihănită Fecioară.

Şi nu trimite la ea, slugile Sale,
ci, chiar EL se înfăţişează...
din marile depărtări
lângă ea coboară.
Nu o ridică pe ea sus,
că nu voia s-o ducă
în ceruri desfrânată,
ci vine în cortul ei, aici, jos
ca un meteorit luminos.

El, Cel din « Cartea Veşniciei »

întocmai ca şi vestea culeasă de pe file.
Vine la ea cu atâta graţie şi iubire
ca nu cumva auzind,
Fecioara, să se sperie,
să sară şi să fugă de-al ei Mire.

Cu înţelepciunea cuvântului
blând şi îngăduitor îi spune :
« Îndrăzneşte, Fiică a Sionului
apropie-te de Mine!... »

Ea, în duh învăluită
Îl priveşte uimită.
Din crunta rătăcire
se ruşinează, se smereşte,
dar nu îndrăzneşte,
ştiind că ale ei fapte,
au dus-o la moarte.

Rămasă mai departe
în înceţoşata noapte
învăluită-n taine
neînţelese-n parte,
deprimată, secătuită,
încărcată de demoni, sălbăticită
ca de băutură, rămase ameţită.

Abia într-un târziu,
înaintând timidă,
cu lacrimi şi sfioasă
ÎL rugă duios,
pe Mirele Hristos:

- Eu... Domnul meu?...
a Ta Mireasă?!...
Te ascult cu uimire
Mă surprinde a Ta iubire!
N-am pic de pace-n suflet...
trecutul meu e pătimaş.
Îndurare... dar acuş
să-mi dai povaţă,
oare e o amăgire ?...

Tu eşti neprihănire
Tu eşti CEL Prea Sfânt!
Eu ?.. o nevrednică-s pe pământ!
Eu sunt o păcătoasă!
E o prea mare cinste
să fiu, eu, a Ta “Aleasă!”
Sunt plină de răni,
cum să devin a Ta Mireasă ?

- Nu-ţi fă griji, Eu sunt Doctorul tău
Eu sunt Stăpânul Cerului!
Sunt, Cel ce sunt, sunt « EU »
sunt Iisus Dumnezeu.
Învaţă aşadar cele ale duhovnicirii
şi înţelepţeşte-te în ale dumnezeirii.
şi nu încurca « Planul Meu ».
* * *
- Şi ce face ?... Şi ce-i dă de la Sine?...
Bogăţie ?... strălucirile acestui pământ?
- Nu!... ci, face cu ea Legământ.
Îi dă un inel !... Pecetea Duhului Sfânt,
Se mai poate spune
esenţele iubirii...
fantasmele fericirii...
* * *
- Aşa a vrut Cel care o iubea ?...
El nu-i vedea urâţenia?
- Nu!... pentru aceasta
se şi cheamă IUBIRE.
A văzut urâţenie şi s-a îndrăgostit
căci de multe ori iubeşti
şi ceea ce este urât.
Aceasta şi Hristos a făcut!

- Şi o face pe aceasta
o nouă făptură,
fără pată, fără zbârcitură?

- Da, intrând în cortul ei,
îi mai spune :
« Cum ?...nu îndrăzneşti
să te apropii de Mine ?...
Nu în Cer Te ridic, ci în Mine!...
Iată, te voi sădi în lăuntrul Meu.
Te voi purta chiar Eu.
Din negura acestor vremi
Te voi ridica
şi cu mărire te voi încununa.
Valuri de miresme de nard
din scumpele miruri
pe trupul tău voi turma.

Tu să-Mi devii « Cea Aleasă »
cea mai gingaşă Mireasă!
Şi să-Mi dai naştere de prunci
care să asculte-a Mele Porunci.
Să-Mi naşti Fii ca dar,
sfinţiţi să Mi-i aduci la Sf. Altar.
Prin rodul minţii
să-i redai frumuseţii;
Cu o înţelepciune fină
să-i aduci pe calea binelui,
spre Adevăr şi Lumină.
* * *
Bucură-te, Fecioară Românie,
FIUL Ei, Iisus şi Împărăteasa Cerului,
este cu tine!

“O!... Mire, care schimbi urâţenia Miresei în frumuseţe!...” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

* * *
"Un pustnic, aflnd un om indrăcit şi care nu putea să postească, s-a rugat lui Dumnezeu să se mute la sine dracul şi acela să se zlobozească. L-a ascultat deci Dumnezeu şi a intrat dracul in pustnic, depărtându-se de la omul acela. Iar pustnicul, fiind ingreuiat de drac, răbda nevoindu-se in post şi rugăciune. După puţine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu şi de la dânsul, pe dracul". (Pateric).

Fericit cel ce poate iubii şi pe vrajmaşii săi şi rugându-se pentru ei , Duhul Sfânt ii va călauzi la intrarea pe Poarta cea strâmta, in Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este adevarata identitate a slujitorului lui Iisus Mântuitorul. Cine nu respectă aceste mărturisiri să nu aiba nădejdea mântuirii, că mai intâi Mântuitorul, aceasta a facut, şi incă jertfa dragostei până la moartea de pe Cruce. Iertarea şi iubirea de aproapele zideşte frumuseţile şi bunătaţile Raiului in care iţi vei petrece Veşnicia. şi acest "drum" ţi-l croieşti singur şi cinstea aceasta nu se poate obţine decât de tine insuţi. Această Comoară se obţine foarte greu la început, dar pe urmă devine foarte uşor. Si din ce în ce foarte plăcut. Este ca o grădină plină cu poame foarte dulci şi gustoase, dar mai întâi de a intra în acea grădină e un gard de marăcini cu pomi salbatici care ţi se screpejeşte gura şi îţi amărăşte inima. Necredinciosul ignoră acest Adevăr. Sfanta Scriptură are pentru toţi aceleaşi scrieri, caractere, versetele respectă aceleaşi reguli de conduită, dar numai cei plini de Duhul Divinităţii o inteleg la adevarata ei valoare. Si numai datorită acestora, Adevărul s-a păstrat dealungul istoriei... Inveţi şi mori invăţând şi lupţi o viaţă căutând să afli Adevărul, cu toate acestea nu capeţi nicio informaţie, dacă răspunsul nu-l cere direct de la Invăţătorul, Iisus Hristos. Oameni imorali folosesc cu totul alte metode, ca să capete influienţe, chiar schimbă legi, incercând să ascundă Adevărul ... însă, pericolul stă in faţa lor, că Adevărul de la Hristos, este CUVANT cu putere multă!

.Iubiti Ingerii buni
de Elisabeta Branoiu

Iubiti Ingerii buni
Oamenii de azi se rup în « DOI »
Îngeri buni şi îngeri răi :
Îngerii buni, în toată viaţa lor,
duc o intensă şi susţinută activitate,
într-o manieră inteligentă,
promovând : credinţa, dragostea,
infinita bunătate, din frumoasa „Tradiţie”,
de la Părinţi împrumutată.

Îngerii răi, sunt cele mai sinistre personalităţi,
profitând, nu o dată, ci de mai multe ori,
de „Îngerii buni”, sfidând
cuvântul „Bunătate, Adevăr”.
provocând atacuri nedemne
şi infantile la adresele lor...
Răi fiind, nu au conştiinţă
şi nu vor acces spre „Împărăţia Iubirii”,
ci, nonşalant, trăind pe un fundament bolnav,
urmăresc numai interese proprii
de ordin material sau în alte scopuri,
provocând sufletelor frumoase,
uz extrem de grav !!...
Urăsc „Sfânta Tradiţie”,
eludarea Divinului Hristos,
faţă de care Bunii noştri au mers frumos
de 2000 de ani până în prezent .

Ce logică ar mai fi avut, acum, viaţa lor?
Fără Cel ce ne-a arătat nouă toate :
"Eu sunt Cale, Viaţă, Adevăr?”
Voi, Îngeri buni, iubiţi-vă „Tradiţia şi Părinţii
care v-au născut şi v-au crescut.
Alinaţi-le singurătatea în agonia bătrâneţii
Dăruiţi-le, acum sentimente frumoase!
Îi veţi căuta cât de curând dar,
veţi găsi „un amarnic mormânt”.

Puritatea interioară

şi exterioară te ajută

să ai dorinţe care nu

te distrug sau sustrag din frumosul zbor spiritual.

Însemnări fără însemnătate?!...

Scrisul meu a fost o ploaie de aur asupra poporului meu, dar stratul preţios nu a fost constatat ca o protecţie divină, absorbit benefic de sufletele fraţilor mei români. Nu sunt scriitor şi nici un bun povestitor, perioadele de trudă, (din Voia Domnului) a fost doar o jertfă depusă benevol în favoarea comunităţii, dar înţeleasă greşit. Şi, dacă n-am găsit iertarea, iubirea, mila, toleranţa, compasiunea, pacea, înseamnă că nu le-am depus mai întâi la picioarele Celui ce ni le-ar fi dăruit, acceptându-ne ca Fii ai Săi, ca Fraţi cu Iisus Mântuitorul. Dar n-aţi dorit schimbarea, că o « Naştere din Nou », necesita ruperea de patimi...

Visele reprezintă roţile gândurilor tale
2010-06-26

Când noaptea o petreci într-un vis frumos, a doua zi eşti plăcut surprins într-o bună dispoziţie. Deşi este un decor al nopţii, ireal, subtil, aroma lui când te hrăneşte cu sentimente frumoase eşti toată ziua vesel şi poţi împărtăşi o veselie şi celor dragi ai tăi. E ca o revelaţie divină, benefică trupului şi sufletului tău. Dar, ciudat, nu-ţi poţi imagina când te tulbură într-o noapte un coşmar!... E ca un coridor deschis sufletului spre o zi de suferinţă, ca o stare de nefericire, urmărindu-te ca o umbră. Uneori, parcă guşti o senzaţie de năvalnică vibraţie a durerilor ca o formă de tristeţe echivalentă cu agonia morţii... Aproape te ucide, şi consideri că-ţi va fi ameninţată viaţa. Şi cât te-ai lupta, să uiţi coşmarul, nu poţi schimba răul pricinuit de el.
Noaptea trecută, m-am trezit dintr-un coşmar înfiorător, de o inexplicabilă şi covârşitoare euforie. Se făcea, că eram într-un loc necunoscut. Ţineam în braţe un copil, un băiat frumos cu un păr auriu. Era blond, şi grăsuţ cum îi stătea bine unui copil. Părea că-l iubesc foarte mult !... Era şi mama mea (răposată) lângă mine. Eram într-un oraş necunoscut şi urcam dintr-o vale, pe partea stângă a trotuarului, pe lângă multele magazine pline cu de toate. Am intrat într-unul din ele, vrând să cumpăr ceva, nu-mi amintesc ce. In magazin, i-am dat copilul mamei, şi totu şi mă neliniştea ceva. Am ieşit din nou, urcam să intru în alt magazin. Deodată îmi amintesc de copil. Privesc în urmă la mama mea, copilul nu mai era în braţele ei. Am întrebat speriată :
- Unde e copilul ?
- Nu l-ai luat tu?... mi-a răspuns ea. S-a dat jos din braţele meu şi am crezut că a venit la tine.
- Vai... groazic, mă tem că am pierdut copilul !
- Ei, dar nu te mai speria atât !... să ne întoarcem... trebuie să fie în magazin.
În magazin nu era. Alergam cu disperare uitându-mă în toate părţile să-l găsesc undeva. Alarmată am început să-l caut şi pe stradă, întrebând pe toată lumea. "Nu l-am văzut" îmi răspundeau toţi.
Am intrat în panică, mama era tot lângă mine, îmi susţinea mereu moralul, să fiu calmă, că-l voi găsi, că va fi undeva pe aproape. Am intrat pe o străduţă lăturalnică, sperând să-l găsesc cât mai repede. Strada mai avea doar câteva case şi imediat se întindea o privelişte de pădure, de pustietate.
Abia am făcut câţiva paşi şi îndată văd cum vin spre noi, alergând în goană dinspre pădure, cinci sau şase câini ciobăneşti, păreau foarte mari şi foarte răi. Am încremenit, fiind sigură că nu vom mai scăpa cu viaţă. Mama a fugit înainte, ceilalţi câini fugeau după ea. Eu am rămas pe loc, luptându-mă cu un dulău foarte mare, care vroia să mă muşce de faţă. Se ridicase în două labe, iar celelalte două le-a pus pe pieptul meu. Semăna cu moartea, mă aflam într-un loc ca fără de scăpare. O putere a intrat în mine, l-am prins cu mâna stângă de bot, în aşa fel să nu poată deschide gura, iar cu mâna dreaptă îl mângâiam pe cap şi-i ziceam ca unui simplu om : "ce ai cu mine câine, ce rău ţi-am făcut ?! Stai liniştit că eu mă întorc să merg pe drumul meu şi nu mai calc pe aici, să fi sigur. Eu n-am nimic a împărţi cu tine, nici tu nu văd ce probleme ai putea avea cu mine de nu mă laşi să trec ! Hai pleacă, du-te liniştit acasă la tine şi eu mă voi întoarce, că... cu siguranţă copilul meu nu a trecut pe aici".
Ceva m-a făcut să cred că acest câine nu mai era periculos, se îmblânzise, ca şi cum ar fi înţeles, pur şi simplu cuvintele mele şi i-au convenit de minune. S-a retras ca şi când am fi încheiat un pact, împreună. Priveam câinele cum mergea calm şi înţelegător, spre direcţia din care venise. Mama însă, nu s-a mai întors.
Acum pierdusem şi copilul şi pe mamă ! Eram distrusă, demoralizată, şi nu ştiam ce mai pot face să-mi recapăt pe cei ce nu mai erau lângă mine.
Era pe înserate, în amurgul zilei. Cu cât întunericul se intensifica mai mare cu atât durerea creştea şi mai mult în inima mea. Cui să cer ajutorul, la cine să apelez ca să mă ajute. M-am aşezat pe un zid dărâmat, obosită mi-am rezemat fruntea pe mâna dreaptă, ce stătea rezimată cu cotul pe genuchi, meditând ca şi când ar mai fi existat o soluţie salvatoare, să mai pot ieşi din această nenorocire ce se abătuse asupra mea. Imi ziceam "Iisuse, ce mă fac, acum ?! Vai, mie... parcă l-a înghiţit pământul pe copilul meu ! şi mama, unde e mama ?! Vai mie... şi pe acolo am făgăduit că nu voi mai trece, doar aşa am cooperat cu câinele. Câtă suferinţă !!... peste limitele umane !!... Imposibil... In ciuda eforturilor mele, parcă cineva a pus la cale să asmută aceşti câini pe mine. Oare, ce i s-o fi întâmplat mamei ?!... Prea multă durere !!..."
Lacrimi amare îmi curgeau pe obraji. Un bărbat necunoscut, m-a luat de braţ şi încercând să mă ridice mi-a zis :
- Vino să dormi în casa mea, e noapte, s-a făcut târziu, lasă pe mâine toate grijile tale, acum nu mai poţi face nimic.
- Cum să las pe mâine ? ... Mâine, poate găsesc copilul mort!... Şi cum s-o las pe mama ? E îngrozitor ce mi se întâmplă, oare pot dormii?
- Las-o pe mama, mi-a mai zis omul, dincolo e un spital, am ajutat-o să ajungă acolo, au alergat-o toţi câinii. Are umărul rupt, dar acolo va fi bine îngrijită!...
Are umărul rupt ?!... bărbatul tăcu, nu mi-a mai dat niciun răspuns. Mi-am revenit puţin, am crezut cuvintele lui, înţelegând că el ştie ce s-a petrecut cu mama mea, dar l-am întrebat... "şi copilul?" N-am aflat răspunsul. Omul doar a înălţat din umeri şi tot tăcut a rămas.
Imediat, m-am trezit, dar tot trupul era plin de o durere insuportabilă, ca şi cum aş fi trăit cu adevărat clipele acestor tragice evenimente. Toată ziua aceea am rămas în acel sentiment necunoscut, acea durere şi trupească şi sufletească, fără să-mi pot modera pulsul şi durerea inimii, fără să-mi pot recăpăta liniştea sufletească!

Din nou, în noaptea de 18 spre 19 Mai 2009, am auzit un Glas care mi-a zis: “Îţi vei schimba viaţa ! »..
Doamne Iisuse, facă-se voia Ta !... Tu, toate le poţi, schimbă-mi Tu, viaţa după voia Ta, că ceea ce voieşti Tu voiesc si eu, dar eu nu pot nimic, nu ştiu nimic. Tu m-ai păzit din pântecele mamei mele. Mama mea şi-a cerut de multe ori iertare de la mine, pentru cât a luptat să-mi curme viaţa în pântecele ei, şi chiar şi după naşterea mea, dar s-a făcut după Voia Ta, toate. +AMIN+

Azi 27-01-2010
In visul acestei noapţi liniştite de iarnã
Andrei imi facea cu mana, mã invita la el. Se fãcea cã-şi cumpãrase altã locuinţã şi cã vrea sã dea un ospãţ sau un fel de pomanã unde invitase mai mulţi oameni. Intru... deodatã pe pajişte verde, apoi ca sã vãd cã în faţã apare un castel minunat si foarte mare, un castel cu aspect de cel mai frumos castel din lume, asemãnându-se cu un Ierusalim Nou. Îl privesc uimitã ! Era de un alb strãlucitor ! O lavabilã proaspãtã dar care emana raze strãlucitoare. Multã lume intra în el. Eu m-am oprit sã-l admir În stânga, privesc lung... pe o culme înaltã, tot verde crud şi pomi fructiferi, cum si acolo sus, pe coama dealului, statea inaltator, un alt castel, dar de mãrime micã, la fel de frumos, totuşi lavabila nu mai era aşa de albã, strãlucitoare, ci îngãlbenitã de vreme. Andrei venea spre mine. I-am zis « Va trebui zugrãvit şi acesta ne va fi de mare folos. Ma simteam ca si cum eram pe alt pamant si aici traiam vesnicia dar m-am trezit. Mi-a rãmas în inimã bucuria entuziasmul, şi marea consideraţie pentru Dumnezeu, cã El a mi-a trimis aceasta minune cu mine, cu noi toţi, mã şi vedeam cã ne mutãm pe Ierusalimul se Sus... Era ca pe Pãmântul cel Nou, Doamne, frumos a mai fost acest vis !!! Ce bine ar fi sã avem parte de aceastã mutare in grãdina Ierusalimului. Ajutã-ne Doamne sã se împlineascã acest vis şi sã nu fie doar o amãgire. Amin.

Eram pe malul unui ocean. In spatele meu se uitau cu ochi plini de curiozitate, foarte multã lume, dacã voi putea sã-l trec, sau nu. Priveam şi eu surprinsă, spre celălalt ţărm al oceanului care părea că se pierde la orizontul îndepărtat, totuşi cu intenţia de al trece şi a ajunge neapãrat pe celălalt mal al lui. Cei din spatele meu, masa imensă de oameni, mă privea socotind, "ce mã voi face eu?... n-am să pot trece oceanul?!"
Si eu gândeam la fel : "cum voi trece eu acest ocean ? Vapoare nu sunt, nici cel puţin o barcă, să înot nu ştiu ! Doamne!!!... Ce mă tânguiam, oare, cum voi ajunge, că nu găsesc nicidecum, soluţia de salvare.
Iată, din zarea îndepărtată, spre mine vine o rază ca de curcubeu, dar foarte subţire, auzind, totodatã şi un glas : « Suie-te aici, pe această rază ! » Cum să mă sui Doamne, că e prea subţire şi am să cad ! Raza nu a stat pe gânduri, imediat a intrat sub picioarele mele venind colac în spatele meu, răpindu-mă numai pe mine .
Inaintam cu o mare repeziciune spre tărmul care, acum, părea din ce în ce tot mai aproape. Insă, priveam înapoi şi gândeam "Doamne, va trebui să vii, să-I ei şi pe ei, trebuie să vină şi ei după mine!" M-am trezit după aceste cuvinte.

Azi noapte - 11 spre 12 Mai 2009, m-am trezit iar, dintr-un vis frumos, fascinant, minunat:
Iisus a venit în casa mea, şi s-a aşezat pe pat, în poziţia pe care ar fi stat şi pe scaun, că scaun sau fotoliu nu aveam in incapere. Părea asemenea unui om de statură normală dar, era Iisus, care emana o strălucire incântătoare. Avea hlamida albã, faţa Sa dulce şi energia binefãcãtoare care-ţi umplea inima de bucurie, încântare şi fericire, cã te afli şi se aflã lângã tine. M-am aşezat şi eu lângă El, m-am rezemat cu capul de umărul drept al Său, şi-i zice-am : Iisuse, cândva, mai sărutat pe amandoi obrajii, m-ai strans în braţele Tale! O!... ce bine era!... Nu vreau să mai pleci, nu mă mai lăsa singură. Vreau să rămân cu Tine!... Te rog, Iisuse, nu mai pleca, te rog !... Dar m-am trezit, şi cu regretul profund, că m-am mai trezit şi n-am rămas lângă El pe toată veşnicia.
Iisus era aşa de viu, de real!... Era, aşa de plăcut, blând şi bun, cum L-am mai văzut de atâtea ori, semăna exact cu Iisus din Sfanta Icoană Impărătească de la noi, din Biserică. Era vesel, îmi zâmbea, dar nu a vorbit nimic cu mine. Tot timpul a tăcut şi doar a zâmbit.
Of, Doamne Iisuse !.. Iartă-mă, ai înţeles că, nu limba mea a îndrăznit către Tine a ridica glas, nu mintea a spus aceste cuvinte ci, inima mea fără să vreau a vorbit!... Ea, inima mea, care arde pentru Tine ! Doamne ajută! Amin.

* * *Căci nici o proorocie n'a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt." (2 Petru 1: 21). "Şi Scriptura nu poate fi desfiinţată." (Ioan 10: 3)

Bucură-te Cea plină de Har, Maria

Bucură-te Cea plină de Har, Maria,
roagă-te pentru Ţara mea ROMÂNIA,
roagă-te pentru noi, toţi păcătoşii,
acum şi în ceasul morţii,
şi în Ziua Judecăţii.

Suntem loviţi de năpraznice furtuni
de aprige vânturi,
alunecăm prin ape
foarte adânci şi foarte tulburi.
Plutim pe un înspumat şi năvalnic val,
viitorul României,
un coşmar fenomenal,
asaltată din toate părţile
de forţe mult prea mari,

Rugăciunea Ta, să străbată
ca razele argintate ale lunii
până la marginile lumii.
Să audă că există Dumnezeu,
să afle că Uşa deschisă a Golgotei
este foarte strâmtă
iar urcuşul este mult prea greu..

In cartea "IESITI DIN EA, POPORUL MEA!" Iiisus ne cheama la o singură CREDINTA Primară de la inceputuri

Dintre aceşti doisprezece Apostoli, unsprezece au murit moarte de martir pentru UNA CREDINTA, UNUL TRUP BISERICA, UNUL BOTEZ, UNUL DUMNEZEU in trei Ipostaze.
Ei au fost torturaţi şi chinuiţi, având să înfrunte până la urmă moartea prin cele mai crunte metode cunoscute la acea vreme:

Matei - ucis cu sabia
Simon - crucificat
Petru – crucificat
Andrei - crucificat
Iacov, fiul lui Alfeu – crucificat

Tadeu - ucis cu săgeţi

Toma - ucis cu lancea
Filip - crucificat
Bartolomeu - crucificat
Iacov, fiul lui Zebedeu - ucis cu sabia
Ioan - moarte naturala

Comentarii pe Reteaua Literara

(publicat de Dem).

Domnule Iovan,
Eu nu sunt o persoană religioasă însă am un deosebit respect pentru cei care cred cu adevărat într-un sistem de valori. Sunt creştin, accept că există Dumnezeu dar îl percep impersonal, admit că există pretutindeni şi nicăieri, există prin însăşi faptul că noi existăm. Evoluţionismul este doar o parte a Creaţiei iar exagerarea ori fabulaţia la care vă referiţi reprezintă un rău la fel de mare.Suntem pe un spaţiu virtual unde valorile îşi dau întâlnire, se caută ori intră în conflict. Ca personaj cu formaţie preponderent tehnică, interpretez totul prin raportul de cauzalitate şi evitarea arbitrariului - admit însă subiectivismul, pentru că în cunoaştere există drum doar spre înainte.

Este dureros ce se întâmplă în societatea românească dar perfect explicabil. Articolul Anonimului oferă multe argumente ce pot fi completate cu experienţa sau constatările personale. Atât timp cât fostele structuri securisto-comuniste nu vor fi eliminate din viaţa politică şi publică, nu avem nicio şansă. Şi nu prin măsuri coercitive, administrative ori juridice, ci prin voinţa naţională.
Paradoxal, personalităţi precum dna Brănoiu, duc o luptă încrâncenată promovând sistemul propriu de valori încercând un anume tip de atitudine, depăşit consider eu, deoarece Biserica s-a apucat de afaceri şi nu mai are grija poporului.
Consider că exemplul acestei colege este excepţional prin dăruirea cu care îşi manifestă convingerile, pentru intelectualii care, chiar refuzând planul religios - printre ei mă număr şi eu, nu reuşesc să "polimerizeze" coaguleze conştiinţa neamului românesc.
Se impune a folosi toate mijloacele pentru ca oamenii să înţeleagă că viitorul este legat de trecut iar fiecare zi ne apropie de un dezastru cultural şi economic. Ceea ce este mai rău este însă faptul că ne lăsăm copiii, şi pe drumuri şi fără ŢARĂ.
Simon Perez a declarat că a cumpărat deja state est europene, exemplifica prin Polonia, România, Cehia, Bulgaria, ce vor deveni teritorii evreieşti în situaţia evacuării din actualul stat fondat în 1947 pe teritorii palestiniene. S-au dat legi româneşti în acest sens, totul este la vedere iar moartea unor bebeluşi este doar o virgulă dintr-o encilopedie a nelegiuirilor pe care strămoşii noştrii au scris-o iar istoricii noştri încearcă în zadar să ne-o citească. Aduceţi-vă aminte de povaţa împăratului, către fiul său, Harap Alb, pe care acesta nu a respectat-o şi a ajuns supusul "spânului" aşa cum suntem noi astăzi.

Aici pe reţea, năimiţi scriu articole culturalizatoare despre tradiţiile pe care le vor exporta şi le vor serba copiii şi nepoţii noştri, altele decât haloween sau valentins' day şi multe altele pe care pe primim cu picătura.

Europa primeşte lovitură după lovitură iar noi nu putem nici măcar crâcni, chiar dacă unii -cozile de topor se simt în siguranţă. Istoria a demonstrat fără tăgadă, o face perpetuu, copiii plătesc păcatele părinţilor. Şi nu este drept, generaţia noastră ar trebui să pună cap acestui subtefugiu al stăpânilor lumiiDe aceea, mesajul oarecum deplasat la prima vedere al Elisabetei Brănoiu, este una dintre formele de rezistenţă ale intelectualilor autentici care au responsabilitatea vieţii celor din jurul ei.Cu alte cuvinte, acestei femei CHIAR ÎI PASĂ! şi o demonstrează netulburată, ca un exemplu viu a ceea ce ar trebui să însemne responsabilitatea de intelectual. (publicat de Dem).

dem

"E prea multă tristeţe, prea ne-am săturat de laudele celor mândri, de ocările celor necredincioşi". (Ps.Davidnecredincioşi". (Ps.David).)

Comentarii:

Doina spunea...: Draga mea sora Elisabeta, iti scriu pentru a incerca sa-ti alung mahnirea din suflet, in urma comentariului pe care l-ai postat pe blogul proortodoxia, cand unii frati de-ai nostrii ti-au inteles gresit mesajul, de vina fiind si starea de nemultumire pe care am resimtit-o toti ,referitor la raspunsul sinodului.Eu trebuie sa recunosc, cu retinere am accesat situl pe care l-ai postat unde se gaseste cartea.Am citit-o, fiind hotarata s-o dau deoparte in clipa in care as fi gasit ceva care sa intre in contradictie cu credinta ortodoxa. N-am gasit si trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat profund si ca sa te mangai un pic iti spun ca daca n-ai fi scris acel comentariu, eu n-as fi aflat despre existenta acestei carti. Sa ajute BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI s-o citeasca cat mai multi romani,fiindu-le imbold spre intoarcerea din tot sufletul la ADEVAR. Cu drag Doina.

La 12:36am în Martie 25, 2011, Nicolae Munteanu a spus...

Doamna Elisabeta pentru ca va cunosc si de pe alte site-uri unde ca si aici sunteti foarte religioasa si prezentatii lumii teme din Sfana Scriptura va invit pe pagina mea pentru a va spune opinia despre un poem pe care l-am postat acolo.Va rog sa cititi !

a 4:31pm în Martie 25, 2011, Nicolae Munteanu a spus...

Multumesc doamna Elisabeta pentru sinceritatea de care ati dat dovada !

As dori - daca si dumneavoastra doriti - sa postati acest comentariu atat de minunat si pe ,,reteaua literara,, unde apare acest poem in forma lui initiala. Stiu ca pe ,,reteaua literara,, aveti si d-voastra cont.

V-as fi recunoscator. Va multumesc foarte mult pentru sinceritate si intelegere !

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/9-8-7-6-5-4-3-2-1-0-...

Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Martie 25, 2011 la 3:57pm

Draga Prietene, in poemul Dvs. sunt mai multe intrebari la care nu pot raspunde prin cateva cuvinte?!!... Pe scurt, va pot incredinta ca si eu am fost la fel de revoltata impotriva tuturor celor ce incercau sa-mi explice, ca noi avem un rost si un alt tel in viata, si suntem aici numai pentru un concurs, defapt daca-l vom castiga vom obtine nemarginitele frumuseti, neatinsele bunatati, si necuprinsele bucurii ale Cerului. Dar nu ma puteam dumirii, ochii mei nu puteu patrunde dincolo de perdeaua aceasta care ne desparte de adevarata viata a vesniciei si orbacaiam in intunericul acesta spiritual, ca dealtfel cum fac mai toti oamenii, toate popoarele, neamurile, limbile si...etc. etc. Nu stiu ce a gasit Dumnezeu la mine BUN, ca deschizandu-mi ochii, m-a convins personal chiar Bunatatea Sa. De atunci vad ca pamantul pare prea mic si sarac si plin numai de suferinte si necazuri, iar oamenii fara Dumnezeu, arata chiniti, posedati, desfranati, lacomi, vicleni si toti sfarsesc in cea mai tagica moarte. Am 67 de ani, si urmarind ADEVARUL primit de la IIsus, ma ingrozeste faptul ca ne lipseste acesta, cea mai importanta educatie religioasa, dealtfel am trai ca ingerii, CA LOC AR FI DESTUL PE ACEST PAMANT!!...

Va sfatuiesc cititi cartea care o voi posta in continuare pe acest Site "IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" gasiti un mesaj de la IISUS, "salvati-va" sufletul, salvati si pe cei dragi... ca Dumnezeu exista! Puneti-va intrebarea, cum ati stat 9 luni in pantecele mamei si apoi sa vreti sa iesiti afara!... unde afara?... cine va soptea "IESI!... da cu capul... mai da o data!... nu zice "nu pot"... mai da o data... De ce puiul de gaina din ou, ajungand la maturizare, da cu ciocul... cine il invata?... "Da cu ciocul... afara e viata! Iesi... din gaoacea asta care te strange?!... Exemple ar fi milioane daca deja ti-am spus ca am primit MESAJE de SUS si nu ma vei crede. Mediteaza Dragul meu Prieten dar nu te lasa amagit de fortele raului... Nu zice Iisus si nici toate Puterile Divine, sa fi "prost' sau sa te lasi manipulat de altii... Iisus zice: "Fi bland ca porumbelul, dar intelept ca sarpele!" Bland, bland, dar, nu fraerit, nu inselat, nu deposedat de binele care este numai Dumnezeul nostru. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Cu drag Elisabeta.

(Sfintii nostri Parinti au gasit un eveniment prea important, petrecut la Nasterea Mantuitorului "MESIA" si datorita NOULUI TESTAMENT, Legamant cu Dumnezeu coborat in chip de rob, sa ne schimbe mentalitatea, au hotarat "O NASTERE DIN NOU" si asa am inceput si cu numaratoarea ANILOR de la 1: "El desfiinteaza deci pe cel dintai ca sa statorniceasca pe al doilea. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus hristos, o data pentru todeauna." Evrei: 10- 9,10.)

Comentariu publicat de Nicolae Munteanu

a 4:31pm în Martie 25, 2011, Nicolae Munteanu a spus...

Multumesc doamna Elisabeta pentru sinceritatea de care ati dat dovada !

V-as fi recunoscator. Va multumesc foarte mult pentru sinceritate si intelegere !

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/9-8-7-6-5-4-3-2-1-0-...

pe Martie 25, 2011 la 4:32pm

mentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Martie 25, 2011 la 8:12pm: Imi pare rau, Domnul Nicolae Munteanu, sunteti dragut si multumesc ca v-a placut comentariul, nu pot sa va indeplinesc cererea, ma feresc sa mai intru in dispute cu B.G.Stoian. Deja am fost avertizata de Domnul Gelu Vlasin, ca cer membrii Sit-ului ca sa parasesc aceasta Retea. Ma indruma spre Sait-uri religioase. Lasati-l in voia lui Dumnezeu, noi suntem datori sa ne rugam si pentru cei care inca n-au gustat din Painea cea dulce ca sa-i afle gustul... dupa aceea n-o sa se mai sature mancand! "Rugati-va unii pentru altii!" zice Domnul Asa sa ne ajute Dumnezeu! Cu drag. Elisabeta.

Comentariu publicat de Nicolae Munteanu pe Martie 25, 2011 la 11:16pm

Da va inteleg doamna Elisabeta. V-am cerut aceasta pentru ca bietul de sgb (un mare stie-toate sarmanul) sa aiba in lista comentatorilor lingusitori si cate unul ca d-voastra care sa-i mai aduca aminte ca traieste intre oameni. In poemul acesta el ne face pe toti dobitoci si prosti. Dar nu s-a multumit s-o faca doar ...,,artistic,, a facut-o si in comentarii.

Oricum va multumesc !

Soarele meu

nu ştiam că am să impart dragostea cu Tine
oare, ce s-a modificat în mine ?
ce a ieşit la lumină ?
prin poziţionarea Ta în a mea inimă
din această ultimă confruntare
viaţa mea e acum, cum nu se poate mai clară
împodobind-o de virtuţi fermecătoare

şi dacă aş trăi o veşnicie
Te voi iubii şi eu.
şi mă voi lăsa mereu,
iubită doar de tine.

dar...
Tu eşti Stăpânul Universului
eu, o fragilă entitate
predestinată durerii... stresului
parte a unui tărâm tenebros
unde noaptea fără Tine
a devenit ameninţătoare.
misterioasă şi înfricoşătoare.

un tărâm circumscris fricilor colective
care îţi arată infernul mult-temut
al psihozelor ancestrale
cu profunzimile întunericului din noi
cum nu a mai fost
de-a lungul vremurilor antice şi medievale.

* * *„Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi”.(Rom. 11; 29)

Telefonul sună insistent, ridic receptorul.
- Hristos a Înviat, Elisabeta! Şti de ce te-am sunat?... Mergi în pelerinaj cu noi, cinci zile, să petrecem împreună Izvorul Tămăduirii la Mânăstirea Rohia, Sfânta Ana?... Şi de acolo… mai departe… spre Moldova, spre mai multe Mânăstiri.
- Merg cu toată dragostea, când, şi de unde va fi plecarea ?
- De aici din oraş, a treia zi de Sfintele Paşti, la orele dimineţii. Vei fi nevoită să vi decuseară, să dormi la mine, să ne putem încadra în timp.
- Exact, asta o să fac dacă zici tu că trebuie!
- Da, trebuie, abia te aştept, îmi confirmă prietena mea, Geta (!) oraş Ploieşti.
Roadele unei vieţi bune, cresc într-o inimă curată, puternică şi neobosită. Aventurându-mă acum, în acest zbor spre culmi spirituale, doream cu desăvârşire să pun altă ordine în viaţa mea. Cinci zile de pelerinaj, era suficient să pot căpăta un bagaj de cunoştinţe, dirijându-mi toată atenţia, spre Taine şi Mistere adânci, spre Adevărurile profunde, ascunse-n trăirile Sfinţilor mei Străbuni de demult. Pentru mine trăirile acestor Sfinţi Părinţi au menirea unei vieţi contemplative In faţa ochilor mei, s-a deschis o UŞĂ, eu trebuia să fiu capabilă să descopăr pe urmele pasilor lor, ce se află Dincolo de această UŞĂ. Acum, mi-am zis eu, acest pelerinaj îmi va servi drept cheie pentru deschiderea acestui domeniu.
Dar, deşi îi dezvăluisem mari Taine, deşi îmi citise cartea, chiar îmulţise « talantul » pe la toate prietenele ei, ajunsă acasă la prietena mea, totuşi am avut surpriza:
- Elisabeta, eu... stii... sunt Toma necredinciosul! Ţi-am citit cartea pe care ai scris-o, şi dacă tot ce scrie în cuprinsul ei este adevărat, dacă acesta este cum susţii tu « Adevăr Divin, Ceresc » atunci stai în genuchi cu mine şi cere de la Dumnezeu, ca Lumina Invierii pe care vreau s-o păstrez încă mult timp, această lumânare, să nu se stingă în cele cinci zile, până nu ne vom întoarce din pelerinaj.
- Eu să cer? Te înşeli iubita mea, aceasta pentru mine poate fi o ispită! Da !... Voi sta în genuchi dar, cere tu. Tu eşti Toma necredinciosul. Eu nu m-am îndoit şi nu îndrăznesc asemenea lui Toma, să cer în schimb a-I pipăi cuiele din palmele Mântuitorului, eu am acceptat realitatea.
Pe tot parcursul a celor cinci zile de pelerinaj prietena mea mă privea suspicioasă şi-mi taxa orice mişcare,
- Nu cred, Elisabeta, ce-ai scris tu în cartea ta. Din păcate, trebuie să mărturisesc „ cartea ta e S.F.
- Cine te-a obligat să crezi?
Orele 23 noaptea, la reîntoarcere, după a cincea zi, Lumina Sfântă a Invierii din flacăra lumânării, arsese numai până la jumătate. Această lumânare era incorporată in plasic roşu la preţul de 45.000 lei preţ vechi.
Temătoare, şi acum îndoielnică de credinţa ei neconformă, a zis :
- Elisabeta, iartă-mă, aceasta e o minune mare. Nesiguranţa mea m-a aşezat pe aceeaşi treaptă cu Toma necredinciosul.
- Draga mea, cere-i iertare Bunului Iisus Hristos, Dumnezeului nostru, nu mie! Pe EL l-ai subestimat, pentru că, e LUCRAREA LUI şi s-ar putea să aduci hulă împotriva Duhului Sfânt. Dacă tot te vei mai îndoi şi pe viitor, acest mare păcat va fi de neiertat.
Pentru unii, aceste Taine adânci, rămân greu de deslegat, incapabili să le înţeleagă. Acest mister este deslegat numai celor ce iubesc Divinitatea, Adevărul nu poate să-l înţeleagă şi nu este accesibil, decât numai înţelepţilor. Omenirea se agită în vârtejul lumii unde îşi află plăcerea. Cu o minte grosolană, copleşiţi de pofte lumeşti nu pot deslega tainele cerului. Mintea contaminată de ignoranţă nu poate avea o clarviziune desăvârşită. De aceea o mare masă de cititori, dacă le vorbeşti de nişte născociri absurde, sau vulgarităţi, sunt numai ochi şi urechi. Dacă le mărturiseşti despre o revelaţie supranaturală îi apucă, căscatul. Abia după o tragică încercare capătă o minte pătrunzătoare, înţeleaptă. Abia, dacă, după aceea sunt tentaţi să deschidă Scriptura şi să înţeleagă abia atunci dezordinea care i-a dominat întreaga viaţă, şi pot observa că, ignoranţa a fost cauza suferinţei lor. Abia după aceea descoperă cum că au fost închişi în propriile lor forţe mintale.
* * *
Din nou o altă informaţie pentru alt pelerinaj cu o altă prietenă, Mihaela (!), tot din oraş Ploieşti. De data aceasta pelerinajul se efectua la Mânăstirea cu hramul Sfântul Fanurie, Siliştea- Gumeşti.
- Vrea să te cunoască o prietenă a mea din Bucureşti , Camelia(!) este avocat la Uniunea Avocaţilor, Baroul Bucureşti,
- Mă bucur de cunoştinţă, şi-i doresc mântuire, sănătate şi tot binele din lume.
- Nu are ea nevoie de urarea ta, deoarece e foarte mare înaintea lui Dumnezeu, Ea a ridicat Mânăstirea unde vom merge acum, cu hramul Sfântului Fanurie. Este lângă Mânăstirea Sfântul Pantelemon, Siliştea - Gumeşti.
Mare bun este iubirea. Când puterea iubirii de Dumnezeu se sălăşluieşte în inima noastră, toate grijile deşarte se înlătură şi curăţiţi cu sufletul ne învrednicim de dragostea Sa. Dragostea ne îndeamnă să săvârşim fapte mari şi ne îndreaptă mereu spre desăvârşire. Neapărat că şi această domnişoară atât de evlavioasă era împinsă spre Dumnezeu, Iisus Hristos, tot de puterea dragostei. Nimic mai plăcut, decât să cunoşti astfel de oameni şi să poţi trăi în jurul lor. Dragostea te leagă ştiind că-i slujeşti aceluiaşi Domn şi Dumnezeu, cu acelaşi scop.
Dar, am fost nevoită să parcurg o vreme ceva drum în compania ei, privindu-mă suspicios, şi cu temerea că, eu nu aş avea darul de a deţine vre un har şi că această carte a mea e eretică. Pretinzând, chiar că n-ar fi scrisă de mine.
Dar, la altă intalnire a noastră, venind cu tatăl ei la volan, şi-a pierdut controlul maşinii şi a virat spre şanţ oprindu-se într-o pădure lovindu-se de un copac. A primit un şoc puternic. S-a dus imediat la duhovnicul ei şi l-a întrebat: "de ce, de unde ii vine această ispită?"
I-a răspuns : De ce ai dispreţuit o carte? Ai avut o ispită si o să mai ai dacă nu te duci să-i ceri iertare persoanei care a scris-o".
Mi-a mărturisit chiar ea acest lucru!
Dacă şi tu cazi in această ispită, tot de acest fel, căieşte-te cât nu e prea târziu! Domnul fie cu tine! Amin.

Indoiala şi necredinţa duce la suferinţă

Fost părinte preot-călugar la Mănăstirea Căldăruşani, după ce i-am dăruit cartea şi mai apoi l-am întrebat de ceea ce conţine în cuprinsul ei, mi-a răspuns : "Ce... eu citesc toate rahaturile ? Cartea asta, a ta, este un rahat !..."

Părinte, am răspuns, dispreţuiţi CUVÂNTUL lui Dumnezeu ! Acesta este Mesaj din Lucrarea Divinităţii pentru vremuri apocaliptice, şi Scriptura se va împlini...

In vara anului 2010 trecând pe la mai multe Mănăstiri, m-am oprit şi la Mănăstirea Suzana. Am dăruit şi staretii mănăstirii, cartea mea Roman- Religios : »IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! » Necredinţa şi îndoilala a făcut-o să respingă şi ea Cuvântul ce reprezintă MESAJUL DIVIN ! Am atenţionat-o că nu face bine ce face. La puţin timp a realizat acest lucru. A plâns trei zile şi după aceea a cerut demisia... ea avea relaţii intime cu (!?) si Iisus Hristos Domnul, n-a mai putut acoperii fărădelegea ei...+Amin+

Iată, Părintele, Cuviosul Nil, deşi a primit de la Iisus Domnul iarăşi « viaţa » când am trecut cu un autocar plin de credincioase şi pe la mănăstirea Mărcuş, cârteşte, influienţat de Sora Luminiţa, că n-aş fi eu aceea care am scris cartea şi imi dă canon ca să învăţ Testamentul Nou pe deasupra... să nu-i mai dau telefon până nu v-oi împlini acest canon.

La puţin după aceasta a căzut în miezul nopţii de pe scările de la etaj şi a fost pe moarte. Dimineaţă a chemat 3 preoţi pentru un maslu şi mi-a dat urgent telefon sa mă duc să-şi ceară iertare de la mine că i-a greşit lui Dumnezeu. M-am dus. Era lovit şi la cap şi cu mâna ruptă şi zicea că-şi simte toate oasele zdrobite... va murii s-a exprimat îndurerat. I-am răspuns cu lacrimi în ochi că nu va murii, nu vreau să mă părăsescă. Aşa s-a şi întâmplat.

In iarna aceasta, vine cu sora Luminiţa la mine, acasă. Reclamă şi pe bună dreptate nereguli mari în Sf. Mănăstire. Făcuse plângere şi la P.S. Ioan Sălăjan, Episcopul său si voia să meargă şi la P.S Episcop Varsanufie, la Bucuresti. I-am spus şi părerea mea : Părinte, dacă S-ar face ordine la mănăstirea Mărcuş, ar însemna să se implice toate mănăstirile şi bisericile de la A la Z. Toţi au vile, maşini, conturi în bănci, şi aşa mai departe... Deci nu rezolvaţi nimic. A plecat supărat de la mine... nici nu şi-a luat la revedere, dar i-am trimis vorbă sa se întoarcă la M. Mărcuş. Să ierte şi va fi iertat şi să mustre doar cu vorba că poate se vor căii toţi şi va ieşii din gura lăcomiei ! Am vorbit cu prietena mea care i-a spus să-i transmită aceste vorbe… nici ei nu-i venea să creadă, că auzise de la Părintele, că va strange bani să plece la Ierusalim. +Amin+

Puritatea interioară

şi exterioară te ajută

să ai dorinţe care nu

te distrug sau sustrag din frumosul zbor spiritual.

FIUL MEU!...

Primit pe MAIL, de la Elena- Nusa, fiica mea

1: 08 PM

5/14

hey

esti?

helloooooooo

eu sunt la serviciu

suntem bine

Ioana e foarte fericita

si eu la fel

o sa ia zece curat la matematica

mi-a zis ca ti-a multumit

la telefon

am avut o discutie zilele trecute

venise vorba ca te-a visat rau pe tine

si mi-a zis ca nu stie ea ce s-ar face fara tine, pentru ca desi esti departe, esti sufletul ei

si mi-a mai spus ca tu murisesi in visul ei si ca ea a ramas cu sufletul gol

ca n-a mai simtit niciodata asa un sentiment

am linistit-o si i-am zis ca ti-a murit moartea

nu pot sa-ti spun ce bucuroasa era cand te-a auzit la telefon

apoi a sarit Maria in discutie

si a zis ca si ea te iubeste mult de tot, dar ca-l iubeste si pe tataie

ca e cel mai bun tatait din lume

am fost fericita sa le aud vorbind asa

sper ca sunteti bine, sanatosi

sper sa ajungem sambata la voi

va pup mult de tot. Elena

daca intri da-mi un buzz

o sa las fereastra pe bara un timp

 2:39 PM

5/15

Astazi 27 Aug. 2011

M-am trezit suspinand dintr-un vis. Se facea ca eram intr-un grup de mai multe femei. Toate galagioase, vorbind fiecare despre problemele lor, dar nu intelegeam nimic. Langa mine mai era cineva foarte aproape, si-i spuneam :

- Si mie mi-a murit barbatul. Abia mi-a murit si mi s-a si facut dor de el!. Ce ma fac?... Ce ma fac fara el? ca el ma ingrijea, el imi cumpara detoate, el imi facea un ceai daca mi-era rau?... M-am trzit cu o durere in inima si disperata. I-am povestit visul. Era inca in pat langa mine si mi-a raspuns:

- Vine si ziua aceea !

Nu!... sa nu vina, nu-mi place groapa aia intunecata si rece, sa vina norul asa cum ne-a promis Domnul nostru Iisus si sa ne ridice la Cina Nuntii Sale.

-Ar fi minunat! a mai zis si ne-am linistit sufleteste.

Elisabeta Branoiu la... 14 ani

"Caută-mă cu inima curată, în orice loc şi orice vreme
Umblă în căile Mele, Fiul Meu, şi nu te vei teme.
Mai presus de orice, Cinstea şi Adevărul să iubeşti
Şi îţi voi dezvălui ţie, marile Taine Dumnezeieşti".

O!... Doamne, sunt un păcătos încătuşat de pofte trupeşti
Cât de uşor, şi cât de repede poţi să mă umileşti!
Indreptându-mi toate gândurile, spre Cele Cereşti
Cu părere de rău, trebuinţelor firii omeneşti!

Dar, salăşluindu-Te înlăuntrul meu, se bucură inima mea
Sursa mea de bucurie eşti Tu, ajutorul meu şi scăparea.
De unde coboară iubirea, sfinţenia, Harul şi darurile
De la Tine, Fiinţa Cea Preaînaltă, din care izvorăşte tot binele.

Dorinţa unui suflet străbate prin tăria farmecului Tău
Cu un strigăt puternic: "Dumnezeul meu!... Dumnezeul meu!"...
Eşti dulcea mea iubire, eşti un dor ca o flacără vie,
Cu inima curată, mă închin pururea, lăudându-Te,
"Slava si marire TIE!"

Drumul spre ceruri trece prin pamant.

Pe cel ce nu merge

Ajuta-l cu piciorul tau

Pe cel ce nu vede

Da-i pasul tău în drum

Pe cel ce nu aude

Dă-i strângerea de mâni

Pe cel ce nu vorbeşte

Învaţă-l cuvinte

Pe cel ce nu iubeşte

Mângâiel cu aripi de înger

Şi atunci ai să aflii

Că drumul spre ceruri

Trece prin pământ

Destinul mi-a spus să mă previn

Că-n urmă, paşii tăi aveau acelaşi sens

Dar când mi-am întors faţa,

Era prea târziu...

Mi se spulberase timpul

Răsuflarea ta-mi răpise viata

Umbra ta, îmi acoperise trupul.

> ORTODOXIA -- Altarul Suferintei
> ORTODOXIA --Virtutea Desavarsirii Sufletesti
> ORTODOXIA -- Cel mai sublim ideal
> ORTODOXIA -- Frumosul din Sufletul nostru

"Dreapta Cugetare", ORTODOXIA...

Singurul Izvor de Frumuseţe, ce înalţă sufletul nostru de ROMÂN, spre Virtutea Desăvârşirii Sufleteşti, ne sfătuieşte, că a sosit timpul, să strigăm mai mult la Dumnezeu !...

« Deci fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţii mei. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic : Bucuraţi-vă. » (Filip. 4 ; 1,4).

Iată, îmi permit să vă numesc şi eu ca Sfântul Pavel, fraţii mei iubiţi şi să vă înştiinţez şi eu că, ne-a venit mare Bucurie de la Cel Preaînalt. Lucrarea Intreitului Adevăr Dumnezeu, a coborât pe Pământul nostru Românesc, să ridice pe Poporul Său Ales, la treapta desăvârşirii, prin MESAJUL : « Îndrăzniţi, apropiaţi-vă, cei ce aţi sărutat picioarele Mântuitorului, pe pământ !... » Iisus, Desfătarea, Temelia şi Stâlpul Adevărului absolut, cere Poporului ORTODOX Român “ să devină model de civilizaţie şi credinţă pentru toate popoarele lumii. Ba mai mult, face şi un LEGĂMÂNT cu poporul Său, dezvăluie, pe un Munte înalt, Cetatea « Noul Ierusalim », şi ca-ntr-o segvenţă de film, ne arată un Plan de Viitor asupra acestu-i pământ, grăind : “Voi face Pământ Nou şi Lume Nouă”, arătând necuprinse, neatinse, neînchipuite frumuseţi şi bunătăţi care nu pot fi redate aici, în câteva fraze scurte. Lumea existentă, pe acel Pământ, va arăta mereu tânără, şi cu o înfăţişare de o rară frumuseţe !

Domnul Iisus, dezvăluie Miracole mult prea mari faţă de puterile noastre sufleteşti şi capacitatea noastră de gândire : « Ca hrană le-ar fi deajuns atât” arătând spre un năsturaş de la tulpina unei flori. Totodată deschide o Uşă pe Cer, deasupra Pământului României noastre. Uşa strălucea, în jurul ei razele arătau ca ale soarelui şi se afla la o mică distanţă depărtare. Era mirific de frumoasă!!... « o uşă mare », La început era desenat pe ea culorile curcubeului. S-au stins, la câteva minute, apoi ca să apară o Cruce, iar mai apoi ca să se transforme Uşa, într-o icoană, alb-negru pictat pe Ea, un Păstor cu oile Sale, văzută cu mai mulţi martori, in decurs de un sfert de ceas, pe la orele 11 dimineaţă, data zilei 09-11-2005.

Dar şi mai interesant, Iisus arată tot globul pământesc înfăşurat într-o mantie întunecată. Pe România, cădea vertical o rază de lumină, iar Iisus ne-a îndemnat ; IEŞIŢI din ea, Poporul Meu ! » adică ieşiţi din negura fărădelegii ce predomină pe întreg glob pământesc.

Esenţa acestui MESAJ, Iisus Hristos -- Izvorul Vieţii, arată explicit Poporului Românesc, că s-a jertfit, acum 2000 de ani, pe Altarul Suferinţei, să dizolve bariere mentale, propovăduind până la marginile pământului : « Un SINGUR Trup, un SINGUR Botez, o SINGURĂ Credinţă, o SINGURĂ Biserică, un SINGUR Dumnezeu, Tatăl Ceresc încreştinând atunci, omenirea toată, dar că, astăzi, este tot neîncreştinată ! Trupul « Biserica » este din nou fărâmiţat în mii de bucăţele.

Scopul pe care ni-l propune Iisus Domnul nostru, este « măntuirea ». ! Însă, unii zic despre această Mare Lucrare a Duhului Sfânt, că este : « Fictiune, Amăgire, Telenovelă, S F.”

Eu zic : “Nu este o afirmaţie ştiinţifică, ci este ADEVĂR venit din Glasul Celui ce ne-a creat şi are un Plan Divin cu noi POPORUL ROMÂN. Un Adevăr venit din ADEVĂRUL DIVIN” şi vă rog să medităm împreună. De aceea vă cer părerile domniilor voastre?!!... Ignoranţii ce nu primesc ADEVĂRUL sunt cei ce nu cunosc « Glasul Stăpânului nostru » şi sunt liberi să meargă pe calea ce şi-a ales-o pe propia-i răspundere dar, să-şi întrebe conştiinţa : “Dacă e adevărat?!... Îşi vor suporta singuri consecinţele?... Iar cei cu sufletul neîntinat, care doresc să intre în armonie cu Divinitatea, va trebui să luăm decizii, chiar şi numai dacă, prin acest spaţiu virtual, « să îmulţim acest TALANT, făcând ce e mai bine pentru întreaga omenire, conştientizând toate popoarele lumii : naţiile, toate limbile şi toate neamurile pământului, că această Divină Lucrare, din iubirea prea mare şi îndurarea Sa, Domnul Iisus cere să redevenim la una Credinţă, unul trup Biserică în Hristos Domnul.

Este timpul să strigăm mai mult la Dumnezeu ! Poporul Român să nu-şi trădeze destinul... Refugiul în spaţiul nepăsării şi al ignorării faţa de acest MARE ADEVĂR incontestabil, din această carte, va duce la orbirea sufletească, la împietrirea inimii, iar greşelile altora atrage mânia lui Dumnezeu asupra comunităţii. Greşeala Evei s-a răsfrânt şi asupra lui Adam şi a urmaşilor lor, până la jertfa Mântuitorului de pe cruce.

"Bunătăţile mântuirii să curgă peste cei ce vor să îmulţească acest TALANT, în tot poporul din ţară şi de pretutindeni !"

Cartea este intitulată :

« IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! »

“Şi am auzit un glas din cer,
zicând: Ieşiţi din ea, poporul Meu,
...ca să nu vă faceţi părtaşi la
păcatele sortite ei şi să nu fiţi loviţi
de pedepsele sortite ei ”.
(Apoc. 18; 4, 5)

Tipărit cu binecuvântarea
PREA SFINTITULUI PARINTE
+GALACTION EPISCOPUL
ALEXANDRIEI SI TELEORMANULUI.

Cade un sunet

Din simfonia creaţiei

pe braţele vântului

cade un sunet ce sparge ceaţa densă,

de deasupra pământului.

Străbătând spaţii,

rupând zăgazurile din răsărituri,

din lanţurile neputinţii

însufleţeşte uscatele câmpuri.

Părtaş, e... un mărturisitor,

ce cu paşi exigenţi,

prin sudoarea frunţii,

trebuie să-şi ducă misiunea

până la capăt,

chiar cu riscul vieţii.

Cu mult efort de memorie

el, iubeşte, iartă, se umileşte

numai să împlinească destinul

ce i s-a încredinţat.

Voind, să deschidă o lume nouă

Dar, nimic din trecut,

nu mai poate fi schimbat.

Oamenii din spaţiul durerii

Marii filosofi ai omenirii

Nereuşind să încorporeze

obiectivarea subiectului,

stau pierduţi în valurile gândirii.

Privilegiaţi de soartă

stau în cumpăna vieţii,

Mesajul privind cu suspiciune...

Cad tot mai mult în adânci ceţuri.

Cu sufletul legat de această viaţă,

Chemarea Diviniă prin Mesaj,

pare neînţeleasă.

Rătăcind în sălbatice himere,

deacum totul pare pierdut

Oare, ce mai pot face pentru tine?...

Sau ce nu am făcut?!!...

Ei... m-au învăţat

M-am născut în sânul unei familii
de vrednici şi buni credincioşi!
Părinţi adevăraţi Ortodocşi!
Ei mi-au dat un nume...
Ei m-au învăţat că viaţa este totuşi,
bunul care nu se schimbă
pe niciun alt bun, din lume!..
.
Şi, că, misterul ei,
este numai credinţa în Dumnezeu!
Numai astfel am să pot eu,depăşi...
orice negativă acţiune
ce mi s-ar ivi în drumul greu!

După o lungă perioadă
de experienţă religioasă,
tot ei m-au învăţat
să înţeleg drama multor tragedii,
în tot demersul vieţii!...
Şi tot ei, m-au învăţat să-i separ pe oameni,
după concepţiile lor, pe unii faţă de alţii...

Şi am cunoscut că, cei ce, pe Dumnezeu,
nu l-au iubit, ci l-au renegat,
l-au dispreţuit, au ajuns la capătul vieţii lor,
într-un tragic sfârşit!
Chiar până şi, seminţia lor,
mari blasfemii au ispăşit!

Cei evlavioşi, rămaşi în armonie cu Divinitatea,
au trăit fericiţi, sfidând calea celui rău.
Mărturisind credinţa cu vieţile lor,
au strălucit ca nişte faruri călăuzitoare,
descoperind lumii Adevărul, şi Calea,
Celui Preaînalt Dumnezeu.

Astăzi, în negura acestor vremi,
mă înspăimântă gândul,
că Cel Prea Înalt,
dacă ar vrea să-şi arate existenţa Sa,
efectul ar fi catastrofal !!...
Generaţiei noastre de astăzi,
călătoria spre locuinţa lui Iisus,
l-i se pare foarte grea,
viaţa, un drum fenomenal!

Mă doare, Doamne!...
Deplâng acestă lume!
Lacrimile-mi împletesc
suferinţă şi milă!...
Te-ai apropiat de noi
în valuri de chemări,
ca o ploaie caldă, blândă, sublimă,
dorind a uda câmpuri uscate,
a umple suflete de Lumină...

Dar, nu răsună glasul Tău,
peste Poporul iubit!!...
Mesajul transmis,
Sfânta legătură a Bucuriei,
veşmânt cald sufletelor noastre,
a rămas ca nişte secătuite cuvinte,
pirzându-se prin zările albastre.

Toţi oamenii tac !...
Cu un mic efort de memorie,
ar fi avut suficient timp să constate,
că, mărturisirea Chemării
şi Marea Lucrare a Duhului Divin
din Voia Ta, şi de la Tine au purces toate !

Un pas şi, tăcerile ar fi explodat!!!...
Ca o rază de Lumină
Pe cerul înnourat!
Oare... bucăţelele de humă nu vor ?!...
sau zidurile înalte ale iubirii,
nu pot străbate,
de nu consimt, Preamulta Ta Bunătate ?!

Le-ai desvăluit, nu demult,
un « Plan măreţ de viitor »
Iată, dar, sămânţa-i tot neîncolţită pe pământ ?...
Ci, în braţele vântului, purtată mai departe
prin fiorul pretinselor furtuni,
alte preocupări şi interese, motivând?!...

Doamne!!... înlănţuiţi prin ceţuri adânci,
stau în cumpăna vieţii...
.vântul îi împinge mai departe,
defilând grăbiţi prin faţa morţii!...

Pune-mi Tu un deget de aripã!- autor de Elisabeta Branoiu in RETEAUA LITRARA PDF Imprimare Email
Scris de Elisabeta Branoiu in RETEAUA LITRARA
Sâmbătă, 12 Martie 2011 16:52

Agentia de Stiri*Centrul Informational –Radio METAFORA ccu ocazia zilei de nastere a doamnaei ELISABETA BRANOIU urma maulta sanatate,bucurii,multa inspiratie in viitoarele creatii si traditionalul LA MULTI ANI!

Pune-mi Tu un deget de aripã!

şi leagãnã-mã în infinit

pe împãrãteasca Ta cale,
cã vreau cu vântu-i sã m-alint.

Sã-mi deschizi
drumul nemuririi
prin iubire,
sã-mi aprinzi o luminã,
sã urc din acest haos,
plutind pe cãi divine!

Sã gust mãcar o clipã
din zborul însetat
ce mã mistuie neîncetat,
un dor dupã-nãlţimi,
sã fiu tot mai aproape
de Tine, Cel ce stai pe Heruvimi.

La Tine,
e atâta revărsare de iubire!
la mine,
atât de multã neputinţã
în pãmânteana-mi fire.
când ochii mi-i arunc
pe-ntinsul cer,
te vãd dincolo de ere
stând înfrumuseţat pe albul nor
într-o sfântã tãcere.

In juru-Ţi
o luminatã aurorã,
luminã inundând
flame mari de foc,
fãclii strãfulgerând.
iar prin tot universul
luceferi scânteiesc
în lumini diafane,
diamantine împletesc.

Dã-mi Tu un deget de aripã
şi toarnã-mi
din nectarul înţelepciunii!
rãtãcind prin pulberea de stele,
sã zbor pe cea mai finã undã
tot mai sus.

In fâlfâit de aripã,
dincolo de ziduri,
cineva uşa sã-mi deschidã
şi sã mã lase la Iisus.

Smeritã, sã-mi plec capul
cu inima ce-mi bate
sã vãd, sã plâng închis
eu, cea osânditã
la efemera moarte.

Iar vocea Lui Divinã
sã-mi rãspundã :
«vrei un deget de aripã?!
îndrãzneşte, fiicã!
în sublima tainã a dimineţii,
te voi ridica în vârf de zare,
dacã urmezi cãile scrise
în Cartea cea Mare
“Cartea Vieţii”,
ce-a mers de mii de ani
pe-a timpului cãrare».

Astăzi 21 octombrie 2011 Am fost foarte fericita! Am primit cererea de prietenie a Preasfintitului si am vorbit pe Onlin, m-a cautat Sfintia Sa. Redau discutia:
[Protos Justinian]
buna seara
[Tu]
Sarut dreapta, Sfant Parinte!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca recunostinta
[Tu]
Ce mare bucurie imi faceti, nici nu stiti
[Protos Justinian]
Dumnezeu cu mila
[Tu]
Unde slujiti? La ce biserica?
[Protos Justinian]
Sf mucenic ioan Rusu.Alexandria
[Tu]
Oooo!.. Langa Scump Parintele meu PS Episcop Galaction?
[Protos Justinian]
Cel ce nu si-a uitat chemarea!
[Tu]
Nu, ca este mult iubitul lui Dumnezeu si detine mare HAR
Sa-l incurajam sa negustoreasca HARUL, sa umple tot Poporul cu daruri de la Bunul Dumnezeu!
Preasfintit Parinte, am plans de ceva vreme ca dispretul oamenilor este pe toate site-urile, dar Preasfintia voastra acum mi-ati tamaduit toate ranile sufletesti Sa fiti binecuvantat de Dumnezeu!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca si sa nu ne uite.pt a nu ne uita cand noi il uitam ,sa ne rugam acum mai mult
[Tu]
AMIN
Dumnezeu este incredibil de bun, si ne da sanse mari sa fim primii stalpi ai Noului Ierusalim, dar nimeni nu crede, si ma face bolnava psihic pe toate blogurile. Eu IL voi urma pana la moarte pe Iisus si faca-se Voia Sa cu cei ce nu cred.
Nu stiu daca ati aflat de cartea a carui autor sunt"IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Stiu ca a avut neplaceri si Preasfintitul pentru aceasta carte, dar Domnul Iisus ii va plati cu prisosinta ca a fost singurul care m-a ajutat.
si nu exista zi sa nu ma rog pentru Preasfintia Sa.
Imi dati voie sa mai postez articole pe Peretele Preasfintiei Voastre?
[Protos Justinian]
sa cautam imparatia lui dumnezeu si celelalte ni se vor adauga noua.amin si doamne ajuta
[Tu]
Doamne ajuta! Binecuvantati si sper sa venim tot grupul de la Valenii de Munte "Clubul Nicolae Iorga" la 5 Noem. de Ziua PREASFINTITULUI GALACTION ne-a invitat Parintele Mihai Alin. Ma iertati si va urez Tot binele din lume !
[Protos Justinian]
daDumnezeu sa binecuvanteze clubul nicolae iorga.Rugativa pt noi.multumim
[Tu]
Aceasta mangaiere sufleteasca a venit numai de la Domnul Iisus si va rog sa nu ma uitati in rugaciunile Preasfintiilor voastre sa am spor la lucrul lui Dumnezeu
* * +AMIN+.E. B

Sfanta Cruce
Tu ne ajuta
In necazuri si dureri
Inima ne-o fi avuta
Plina de dulci mangaieri.

Doamne Iisuse Hristoase, umple de bucurie inimile tuturor Românilor noştri din ţară şi de pretutindeni, şi cu strălucirea Ta, îndepărtează întunericul din sufletele noastre. Prin această Sfântă « TROITA » puntie de comunicare între noi păcătoşii şi Divinitatea Ta, dă nouă semne şi minuni ca să Te aşteptăm cu dor!

Azi "Izvorul Tamaduirii" 29-04-2011
Am fost la Manastirea Zamfira la slujba.

Patriarhul Daniel

2008-03-20T13:56:00.000-07:00

Patriarhul Daniel a fost operat cu succes

Romania Libera - Luni, 31 Martie 2008

Patriarhul Daniel a fost operat, in aceasta dupa-amiaza, la Spitalul Militar din Capitala. Patriarhul a fost operat din cauza unei fracturi la glezna stanga, pe care a suferit-o in aceasta dimineata, dupa ce a oficiat liturghia. Reprezentantii spitalului au anuntat ca starea Patriarhului Daniel dupa operatie este buna, dand asigurari ca nu este vorba despre ceva grav.

Patriarhul Daniel va mai ramane internat timp de 5 zile, insa nu va putea calca cu piciorul stang in urmatoarele de 6 saptamani.

Patriarhul Daniel a

ajuns la Spitalul Militar in jurul orei 14, fiind internat la sectia de Ortopedie. Interventia chirurgicala la care a fost supus a durat o ora si 25 de minute.

Patriarhul Daniel se afla in stare buna post-operatporie, a anuntat generalul Ioan Sarbu, purtator de cuvant al Spitalului Militar din Bucuresti. El a precizat ca patriarhul a suferit o interventie chirurgicala de o ora si 25 de minute, in timpul careia i-au fost aplicate suruburi si o tija, nefiind atinse ligamentele. Sarbu a spus ca Daniel Ciobotea nu are voie sa calce pe pamant in urmatoarele sase saptamani, precizand ca patriarhul nu este impiedicat sa participe la slujba de Inviere, de peste patru saptamani.

Medicii de la Spitalul Militar au mai aratat ca patriarhul are nevoie de imobilizare post-operatorie, ceea ce inseamna ca va purta ghips.

Reprezentantii BOR prezenti la spital au mai anuntat ca se vor gasi solutii pentru programul pe care il avea deja stabilit patriarhul, un moment de dupa Paste important fiind inscaunarea la Mitropolia Moldovei a noului ierarh, Teofan.

Accidentul suferit de patriarhul Daniel s-a petrecut in jurul amiezii, imediat dupa finalul liturghiei de duminica, pe cand liderul ortodocsilor romani urca treptele de la intrarea in Palatul patriarhal. Dupa ce a binecuvantat credinciosii adunati la liturghia celei de-a treia duminici din Postul Mare, a Sfintei Cruci, patriarhul s-a indreptat spre resedinta, unde a survenit incidentul.

Daniel Ciobotea este al saselea patriarh ortodox roman, are 57 de ani si a devenit liderul BOR in toamna lui 2007, dupa decesul, in urma unei interventii chirurgicale la prostata, a predecesorului sau, Teoctist Arapasu.

Aprilie

2008

[vezi toate

Patriarhul, vizitat de mai-marii ţării

Mihaela Năftănăilă

Marţi, 01 Aprilie 2008

ÎNTÅLNIRE. Preşedintele Traian Băsescu şi ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, l-au vizitat ieri pe Prea Fericitul Părinte Daniel, internat la Spitalul Militar din Bucureşti.

Ambele vizite au durat aproximativ o jumătate de oră. Ministrul sănătăţii l-a informat pe Patriarh despre comisia medicală care îl va îngriji şi l-a asigurat că medicii din comisie îl vor consulta zilnic până când acesta se va recupera.

Comentarii

| Spune-ti parerea

E un semn de Sus!(Garfield, motanu)

Comentariu nou \| Raspunde	\| Inchide

Seful SSP dixit!(LILY DANDU)

Subiect comentariu: E un semn de Sus!

Utilizator: Garfield, motanu

Data: 2008-04-01 04:32

Semnalul l-a dat Base:

-Baaa, fiti atenti! Asta e omul nostru!

Garfield, motanu

Comentarii

| Spune-ti parerea

Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl vostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.

Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi,

Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,

Pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum

Sunt încredinţat de acestea, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus

Precum este cu dreptate să gândesc astfel pentru voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi "har" cu mine.

Căci martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Iisus Hristos

Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei,

În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi;

Şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filip. 1; 2, 3,4, 5, 6, 7, 8, 12, 13, 14.)

"Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob. Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu." (Ps. 86;1, 2) +AMIN+

Doamne ajută Elisabeta.

Parintele "ADAM"

2008-03-19T06:31:00.000-07:00

Astăzi 21 octombrie 2011 Am fost foarte fericita! Am primit cererea de prietenie a Preasfintitului si am vorbit pe Onlain, m-a cautat Sfintia Sa:
[Protos Justinian]
buna seara
[Tu]
Sarut dreapta, Sfant Parinte!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca recunostinta
[Tu]
Ce mare bucurie imi faceti, nici nu stiti
[Protos Justinian]
Dumnezeu cu mila
[Tu]
Unde slujiti? La ce biserica?
[Protos Justinian]
Sf mucenic ioan Rusu.Alexandria
[Tu]
Oooo!.. Langa Scump Parintele meu PS Episcop Galaction?
[Protos Justinian]
Cel ce nu si-a uitat chemarea!
[Tu]
Nu, ca este mult iubitul lui Dumnezeu si detine mare HAR
Sa-l incurajam sa negustoreasca HARUL, sa umple tot Poporul cu daruri de la Bunul Dumnezeu!
Preasfintit Parinte, am plans de ceva vreme ca dispretul oamenilor este pe toate site-urile, dar Preasfintia voastra acum mi-ati tamaduit toate ranile sufletesti Sa fiti binecuvantat de Dumnezeu!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca si sa nu ne uite.pt a nu ne uita cand noi il uitam ,sa ne rugam acum mai mult
[Tu]
AMIN
Dumnezeu este incredibil de bun, si ne da sanse mari sa fim primii stalpi ai Noului Ierusalim, dar nimeni nu crede, si ma face bolnava psihic pe toate blogurile. Eu IL voi urma pana la moarte pe Iisus si faca-se Voia Sa cu cei ce nu cred.
Nu stiu daca ati aflat de cartea a carui autor sunt"IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Stiu ca a avut neplaceri si Preasfintitul pentru aceasta carte, dar Domnul Iisus ii va plati cu prisosinta ca a fost singurul care m-a ajutat.
si nu exista zi sa nu ma rog pentru Preasfintia Sa.
Imi dati voie sa mai postez articole pe Peretele Preasfintiei Voastre?
[Protos Justinian]
sa cautam imparatia lui dumnezeu si celelalte ni se vor adauga noua.amin si doamne ajuta
[Tu]
Doamne ajuta! Binecuvantati si sper sa venim tot grupul de la Valenii de Munte "Clubul Nicolae Iorga" la 5 Noem. de Ziua PREASFINTITULUI GALACTION ne-a invitat Parintele Mihai Alin. Ma iertati si va urez Tot binele din lume !
[Protos Justinian]
daDumnezeu sa binecuvanteze clubul nicolae iorga.Rugativa pt noi.multumim
[Tu]
Aceasta mangaiere sufleteasca a venit numai de la Domnul Iisus si va rog sa nu ma uitati in rugaciunile Preasfintiilor voastre sa am spor la lucrul lui Dumnezeu AMIN

OM = în siriacă se numeşte "focul"

Adam poartă numele celor patru laturi

A = Anatolii – Răsărit

D = Dysis – Apus

A = Aretos – Miazănoapte

M = Mesimvria - Miazăzii

Iar "roada" Duhului este:

1)= dragostea

2)= bucuria

3)= pacea

4)= îndelunga-răbdare

5)= bunătatea

6)= facerea de bine

7)= credinţa

8)= blândeţea

9)= înfrânarea poftelor.

Ieromonah Hristofor

Buna ziua d/ na Elisabeta
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Sarut mana, Doamne ajuta!

Ma bucur de prezenta Sfintiei voastre
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

V/amk vazut de multe ori pe site ma bucur de activitatea d/stra, voiam sa va cunosc mai bine dar ceva ma facea sa am retineri
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Pai, cine iubeste pe Dumnezeu cu tot sufletul , cu toata inima, cu tot cugetul si cu toata fiinta sa si iubeste si toate puterile ceresi , cu siguranta ca se intalnesc chiar daca si numai virtual
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

Frumos spus
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Ei... Sfintia Voastra are sufletul frumos!
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

Cum se Mintuiesc crestinii in Romania
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

V-am postat : "Cuvinte frumoase si intelepte ale Sfintilor Parinti

O!.. ce intrebare grea?!!....

Cum se mantuiesc? In Romania si nu numai se pot mantuii foarte repede si simplu; ca talharul din dreapta Mantuitorului, numai sa fie BOTEZATI. Cei ce in Domnul Iisus s-au botezat , n domnul s-au si imbracat

Bineinteles daca raman constanti in curatenia sufleteasca pana la sfarsit

La D-stra cum ?

Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

Slava Domnului de muncit aven mult... Crestinii nostri nu s/au trezit inca din amorteala ateista si care s/au trezit, au cazut prada smintelilor cauzate de unii confrati care nu si/au stiut bine menirea, iar noua nu ne ramine decit sa culegem roade...

Am vizionat postarea... Sint cuvinte f. frumoase si ziditoare, va multumesc
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Sfintit Parinte, v-ati inhamat la jug greu, f. greu! Lupta cu vrajmasul este enorm de grea . El a capatat teren mai mult, dar nu va lasati, ca numai cu el aveti de luptat, pe el il biruiti, Oamenii sunt nevinovati, inca Au modele stricate pe sus: Au inteles de la ei ca "Viata e ca o prada!" . Ei n-au avut invatatori inca, pe cei care stau gata sa-si dea si viata pentru Iisus.
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Si daca avem dragoste adevarata si vrem sa capatam un coltisor de Rai , va trebui sa ducem lupta pe la conducerea statului. Ei trebuiesc mai intai mantuiti!

rectific, "Viata e ca-n jungla!"
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

Nu draga d/na Hristos ne asigura ca jugul Sau este bun si sarcina usoara, cit despre conducere e prea dificil, nu pot face nimic ierarhii cu ei , noi cu atit mai p[utin... numai Domnul IISUS ii mai poate schimba ca pe Sf. imp.Constantin
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Bag seama ca de ce ne adancim in discutii sunt si mai multe de comentat. Frumos ca ati spus: "numai Domnul Iisus ii poate schimba..."

dar. Iisus vrea sa-i schimbe, dar nu vrem noi. Nu vrea Biserica. Am scris o carte pe care am primit-o ca manuscris:"IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Acolo este cu adevarat Cuvantul Sau si ar lucra cu putere multa in popor dar Biserica il tine ascuns sub obroc. Ba mai rau zice ca aceasta carte este eretica!... Ca Iisus nu are atata putere sa vorbeasca oamenilor si nici sa faca minuni!
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

N/am vazut cartea si nu stiu ce sa zic... Cine este autorul cartii
Elisabeta Brănoiu
acum aproximativ o oră
Elisabeta Brănoiu

Eu Elisabeta Branoiu. Si am datoria sfanta sa ma ocup de carte nu numai sa vada lumina tiparului ci CUVANTUL lui Iisus sa traca dincolo de paginile ei. Am Lecturarea ccartii postata pe pagina mea. Am trecut-o si pe peretele ; Ortodoxia Roamneasca si Domn Parinte Gabriel Militaru de la sec. Culturii si Cultelor Arhiepiscopia Buc. a respins-o... Deci acum e clar, ca pentru toata lumea este "eretica".
Ieromonah Hristofor
acum aproximativ o oră
Ieromonah Hristofor

Problema e, cred eu, ca n/ati dat/o spre examinare departamentului pentru cenzura al patriarhiei inainte de editare. Atunci ar fi fost mai simplu, acolo v/ar fi ajutat sa intelegeti unele nuante... d/stra aveti studii teologice?
Elisabeta Brănoiu
acum 58 minute
Elisabeta Brănoiu

Am dat-o, cu siguranta! A stat 3 luni de zile pentru girul ei, dar au zis ca nu cred in vise si vedenii, si m-au refuzat. A fost totusi CEL mai MARE SUFLET care a intampinat pe Domnul Iisus : "Preasfintitul Parinte Episcop GALACTION, si mi-a dat girul. De aici o serie de conflicte si sesizari. As putea argumenta cu martori ca ami multe persoane au vazut SEMNUL , USA deschisa pe cer (Apocaliptica) dar nu exista "comunicare' intre noi si rad si sectele de noi. Aceasta a fost in 2004, se vad clar semnele apocaliptice in lume dar Biserica a ramas tot la ideiea ca aceasta carte este eretica
Ieromonah Hristofor
acum 55 minute
Ieromonah Hristofor

Imi pare rau, dar chiar nu stiu ce sa spun...

daca as fi cunoscut scrierea ...
Elisabeta Brănoiu
acum 53 minute
Elisabeta Brănoiu

Nici eu

Imi vine sa cred ca unii isi inchipuie ca eu vreau sa fac vreun negot cu Dumnezeu, nu ma cunoaste. Am scris si in carte , ca-mi dau si viata pentru Numele lui Iisus si pentru ca sa pot marturisi la toti cei oropsiti si necajiti "MESAJUL " din carte . Cuprinde o mare BUCURIE! Domnul Iisus ne iubeste enorm si ne ajuta sa intelegem ca trebuie sa fim biruitor in aceste grele momente El a dat glas pamantului si va implini Planul Sau: "VOI FACE PAMANT NOU SI LUME NOUA" Deci avem pentru ce lupta. Ne-a mai incerdintat ca nu exista decat o singura CREDINTA, un singur BOTEZ, un singur TRUP,, O singura Biserica si aceasta este ORODOXA, un singur Dumnezeu pentru care EL si Apostolii Sai si-au dat viata Si noi de ce nu credem ?
Elisabeta Brănoiu
acum 41 minute
Elisabeta Brănoiu

Cred ca am vorbit prea mult si v-am dezarmat si pe Sfintia Voastra, totusi va indemn sa credeti mai mult ca orice in singurul CUVANT al lui Dumnezeu, SF. Treime si sa luptati cu conceptiile celor decazuti . Daca puteti sa-i ajutati sa se ridice di intunericul pacatelor e f. bine, iar daca nu vor acesta este criteriul dupa care merg si eu"SALVATI CAT PUTETI DIN MILIOANELE, MILIARDELE DE VIETI" amin.
Ieromonah Hristofor
acum 39 minute
Ieromonah Hristofor

D/na Elisabeta sa dea DUMNEZEU sa fie asa va zic o zi buna si binecuvintartea DOMNULUI sa fie cu noi cu toti
Elisabeta Brănoiu
acum 36 minute
Elisabeta Brănoiu

mAI AM CEVA DE ELUCIDAT, NU VREAU SA-MI ASUM EU VREO GRESALA INAINTEA dOMNULUI MEU: ATI ZIS:

Mai am o fraza de elucidat, si nu vreau sa raspund eu inaintea Domnului meu de vreun pacat, ati zis: "cit despre conducere e prea dificil, nu pot face nimic ierarhii cu ei , noi cu atit mai p[utin.." Sa ii avertizati o data, de doua si de trei ori si daca nu vor, (chiar sa nu urati si camasa de pe ei), dar sa nu mai aveti nicio legatura cu ei si atunci ramaneti curat inaintea lui Dumnezeu. AMIN si va multumesc. Va rog sa ma iertati daca v-am mahnit cu ceva . Sarut mana. si toate cele bune Dumnezeu sa va dea Har si numai bucurii!

SITE-ul ALB_ NEGRU

Hai să ne întâlnim la această misterioasă Poartă
• Publicat de Elisabeta Branoiu în August 30, 2011 la 8:48am în SALONUL DEZBATERILOR
• Înapoi la SALONUL DEZBATERILOR Discuţii
Dragă PRIETENE/NĂ, iată, acestă misterioasă Poartă, ni se va deschide şi ca la o mamă adevărată o să venim să ne împărtăşim durerea şi frământările sufleteşti ! Uneori, destinul la care suntem supuşi, îl simţim cum taie felii din sufletul nostru!... Sau ... uneori nu suntem înţeleşi chiar de cei dragi ai noştri!?... Dar sunt momente în viaţă, când parcă şi pe Dumnezeu îl simţim aşa de departe!!!... Aici, împreună, să fie să încercăm ca să rezolvăm cât mai multe din problemele noastre.
Sau să încercăm să-i ajutăm prin RUGĂCIUNI, pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru, aşa cum face o mamă bună, care îşi pune sufletul pentru copiii ei. Hai să ne iubim duhovniceşte, iubindu-ne tot aproapele ca pe noi înşine, întâlnindu-ne aici la Poarta Dezbaterilor.

Răspunsuri la Aceste Discuţii
Legătură Răspunsul lui Teodorescu Lacramioara cu 13 ore în urmă
Am simtit atata caldura in cuvintele dumneavoastra, incat nu pot sa nu va multumesc!
• ▶ Răspunde
•
Legătură Răspunsul lui Maftei Lacramioara cu 13 ore în urmă
M-au emotionat atat de tare aceste cuvinte incat imi vine sa va scot din monitor si sa va sarut. Va multumesc pentru sufletul frumos pe care il aveti si pentru ceea ce impartasiti, aici, alaturi de noi. Sa va dea Dumnezeu sanatate sa faceti asta in continuare ! Cu deosebita stima !
• ▶ Răspunde
•
Legătură Răspunsul lui GOGA GR. CONSTANTIN cu 8 ore în urmă
Nu am auzit ca rugaciunile sa fie cotate la bursa, ca sa platim cu ele intretinerea.....ce naivitate, sau ce cacealma!...
• ▶ Răspunde
•
Legătură Răspunsul lui Elisabeta Branoiu cu 6 ore în urmă

Domnule COSTEL,dumneata ai o problema grava: suferi de o boala numita: "mandrie si luciferism!" M-ai izgonit de pe Literara, si de pe Diaspora, impreuna cu alti confrati de-ai dumneatale, unde te jelui-ai, tuturor ca te ploua in casa si ca nu-ti ajug banii de pensie nici de intretinere, dar pe Dumnezeu il hulesti?! De la cine ceri sanatate si de ale gurii, ca numai Iisus "a imultit cele 5 paini si 3 pesti de a saturat ca la 5.000 de barbati, afara de totc-am atatia si femei si copii!... Ce urmaresti ? Daca ai cazut in dizgratia lui Dumnezeu, ai vrea sa moara si capra vecinului? Numai comunistii urmareau, si chiar a facut sa dispara adevaratele valori morale ortodoxe tradiţionale, păstrate de 2000 de ani de poporul nostru! Si acum Poporul nostru e tot atat de ispitit si incercat de vrajmasi din toate partile,.nu credeam ca faci parte dintre ei !... Inteligenta dumneata fara credinta te face un om fara de frumusetea sufletului... pentru ca lupti pentru o forma de viata, echivalenta cu moartea. Ati citit in Sf. Scriptura de "moartea cea de a doua?. Prima moarte este cand omul isi paraseste pe cei dragi, a doua este cea mai grava, cand vai, omul traieste, e inca in viata, dar e mort duhovniceste . Bag seama ca arzi de nerabdare sa-i aduci in aceasta stare in care te afli in prezent dumneata, si pe ceilati concetateni. Concurezi cu Dumnezeu ca luceferienii?!... Si totusi Dumnezeu ma indeamna sa iubesc si pe cei ce-mi fac rau! Dar mai mediteaza omule ca te afli pe ultima suta de metrii. Dumnezeu sa te lumineze!

Comentariu publicat de victoria preotesescu pe Septembrie 29, 2011 la 10:41pm
Ştergere comentariu

deosebit poem..multumiri pentru momentul frumos.. de lectura.!
Fii precum un inger pentru ceilalti
Imprimare E-mail

Fii ca un inger pentru ceilalti. Manifesta energia bunatatii daruind neconditionat!

Energia Bunatatii e ca si Energia Iubirii, formeaza lanturi nevazute care ii leaga si ii ajuta pe oameni sa cladeasca Universul Impreuna.

inger pazitor
Azi 4-11-2011 pe Facebook"
Iulian Capsali Nicccolae, ti-am atras atentia de mai multe ori, dar vad ca esti setat ca oistea in gard.
Elisabeta Brănoiu
Sa ma iertati si pe mine, dar elucubratiile religioase de Mafalda ortodoxa nu au ce cauta la mine pe zid. Incepe sa crape.

Pilda "FIULUI RISIPITOR"

2008-01-25T08:16:00.000-08:00

Raspuns la comentariul lui TaketheF.

Da, cred că au existat, cândva, acei dinozauri fioroşi, " Apoi a zis Dumnezeu : "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor, şi animale, târâtoare şi fiare sălbatice dupa felul lor". Şi a fost aşa. "(Fac.1; 24). Şi poate multe animale au avut aceeaşi soartă ca şi dinozaurii şi nu le-am descoperit, noi, încă. Dealtfel sunt şi astăzi animale pe cale de dispariţie, dacă n-ar fi protejate de lege. Domnul Iisus ne-a spus «Pietrele vor vorbii despre Mine» Şi chiar vorbesc, arheologia tot mai descoperă imperii îngropate în cenuşa trecutului îndepărtat.

Ceea ce nu cred, şi unde ştiinţa greşeşte foarte grav, "cifrele milioanelor de ani !"

Să luăm pilda de la iluzionistul Iosefinii, cu câtă certitudine scoate cu bagheta iepuraşii, şi ne fac să credem, de fapt, ceea ce nici nu există în pălăria lui. Ai băgat de seamă că e o iluzie deşartă?!...

Ceea ce m-a îndurerat profund este declaraţia pe care ai făcut-o, şi te-aş sfătui nici în glumă să nu o mai spui nimănui, niciodată. « Crezi în Creaţie, şi, tot la fel de bine şi în evoluţionism ».

Pe noi, cei în vârstă, ne sperie evoluţionismul. Acesta a creat monştri, a creat alte tipuri de oameni, ce manifestă extrem de grave tulburări psihice, efectele se văd chiar dacă ne facem că nu le observăm. Greutăţile, şi suferinţele pe care le întâmpină omenirea, azi, nu sunt decât efectele evoluţionismului. Satana, culege acum roadele, oameni : violenţi, dedaţi desfrâului, avari după bani, lacomi de averi, greşeli care par imposibil de a mai fi îndreptate. Tinerii neascultători de părinţi care sunt în conflict cu tot binele, influenţând în rău şi pe cei câţiva, care abia mai supravieţuiesc în credinţa curată, ortodoxă. Iată ce a reuşit să creeze "evoluţia omului din maimuţă". Pe cei care i-a inrobit, i-a şi creat după chipul şi asemănarea ei. Aceştia nu-i pot aduce plângeri lui Dumnezeu, când se confruntă cu greutăţile vieţii lor. Şi greutaţile îi duc la deznădejde, disperare, căutându-şi echilibrul vieţii în: droguri, alcool, tutun, cazuri de suicid. Am constatat că aceeaşi oameni văd şi înţeleg lucrurile că sunt bune, aşa cum decurg ele în momentul de faţă. Se pricep de minune să-şi liniştească conştiinţa, chiar îi fac psihopaţi pe creştinii care se conduc după criteriile unei vieţi sănătoase, curate, modeste, creştineşti. Deci şi această dezbinare se datorează tot acestui « iluzionist » cu interese antihriste. Şi aceste probleme sunt de ordin mondial. Tineri care au ieşit din ascultare de părinţi, iată-i, recurg la sinucideri în masă, şi aceste tragice , pot spune zguduitoare, înfiorătoare evenimente ce se anunţă că nu pot fi stopate, şi că ele, iau şi mai mare amploare.( Ţara Galilor, Pro.TV. Ştiri 24-01-08.orele 19).

Eu am încercat să redau lumii, că azi, au o sansă să se salveze, datorită acestui apel făcut de Mântuitorul, "Ieşiţi din ea poporul Meu !" Dar bunii mei fraţi ortodocşi încă nu realizează ce importantă e această scurtă frază şi ce consecinţe grave va avea în viitor!!!... Poate şi pe vremea lui Noe, oamenii îşi puneau haina în cap, sau poate îşi băgau degetele în urechi să nu-l mai audă . În loc să-şi schimbe comportamentul, renunţând la nelegiuirile lor, iată îl făceau pe Noe bolnav mintal.După ce s-au închis uşile în zadar au mai strigat: "Noe dă-ne şi nouă drumul în corabia mântuirii", a fost prea târziu, Dumnezeu i-a părăsit fără nici-o milă.

Şi astăzi se repetă aceeaşi greşeală, nesocotind

«Cuvântul, Celui » care din prea multă milă şi dragoste pentru noi, ne mai dă o şansă, "IEŞIŢI"... dar astăzi să ieşim, când încă nu e prea târziu!

Iată, am împins lucrurile prea departe, şi nu vreau să te întristez cu vreun cuvânt, pe tine care mi-am făcut impresia că eşti un tânăr. E viaţa ta, e alegerea ta, totuşi rolul Bisericii este să se implice mult mai mult în educaţia voastră. Prezenţa unui bun Duhovnic, este vitală în viaţa tinerilor de azi. Voi, trebuie să alergaţi spre el, dar mai ales, el, e dator înaintea lui Iisus Invăţătorul, său, să vă adune sub aripile sale, cum adună cloşca puii ei. Dacă această frază va fi bine înţeleasă, în aceste vremuri de grea cumpănă, preotul va fi nevoit să treacă de zidurile Bisericii şi să facă din sufletele voastre o minunată Biserică. "Voi sunteţi Biserica Mea! zice Iisus, mulţi predică cuvântul, puţini îşi pun sufletul pentru oile sale.

Dacă se mai poate face ceva bun, numai de la voi mai poate venii salvarea României. Sunt oameni printre noi înconjuraţi de întunericul ignoranţei. Dar deşi au competenţa, deşi deţin buget financiar colosal, prioritatea preocupărilor lor, acum, e goana după vanitate: « Legea junglei, cel mai tare învinge ».

Îţi voi da un sfat, dacă vei putea să nu-l uiţi niciodată, asculta-ţi graiul sufletului tău, că zice: "Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, iar acopermântul meu este Duhul Sfânt".

Ia-le ca pe o armă cu care să poţi traversa acest noian de suferinţe, dispreţ, tortură, vrăjmaşi, etc. şi vei ieşi învingător. Numai Dumnezeu îţi poate modela caracterul şi întreaga personalitate, şi, ca Marele Rege David când vei lupta cu leul, şi apoi cu Goliat şi-l vei omori, te va binecuvânta tot poporul.

Îmi pare rău că trebuie să fiu puţin răutăcioasă dar, cineva pe alt Blog, (din partidele dela conducere) mi-a împărtăşit alte idei, tu... ce concluzie tragi ? Aş vrea să-ştiu, tu în ce categorie clasezi astfel de oameni, bineînţeles, după merite religioase: Cei care deţin puteri divine, moderaţii, cei care inspiră milă, şi iată, cei din urmă, cei cărora va trebui să le plângi, de milă?!!!...

· leo Says:

pt. Branoiu Elisabeta:

“Dumnezeu nu e o solutie. Cu asta nu rezolvam nimic, iar daca exista, ar fi mai bine, pentru onoarea lui, sa nu existe deloc. Dumnezeu este o problema etica, nicidecum metafizica. Noi trebuie sa indreptam nedreptatile lui!
Noi suntem mai mult decat niste dumnezei.”...

FLORILE DOMNULUI

2008-01-14T01:01:00.002-08:00

Doamne Iisuse Hristoase

Tu, mergând prin zări frumoase

Ca o lună veşnic plină

Încărcată de lumină

Şi cu Maica Ta împreună

Pe unde treceai

Tatălui, Tu Te rugai

Livezile pline de pomi, rodeau.

Câmpiile pline de flori, înfloreau

Prin văi şi pe cărare

Rugăciuni punea-i în fiecare floare

Că fiecare floare, vindecă o rană.

Trec printre ele"Îngerii şi Maria cu Harul"

Natura binecuvântează

Văzduhul îl parfumează.

Roua dimineţii le udă

Cu dragoste le inundă

Maica noastră cea plăcută.

Câmpia plină de floare

Toate se deschid de dimineaţa până seara.

Mor toate toamna şi înfloresc iar primăvara.

Cuvintele Tale Iisuse, stau pe petale

Iubiţi florile Domnului.

Şi roadele pomului

Sunt tot florile Domnului.

În fiecare floare e o sărutare

Şi o bucurie ce aduce omului, tămăduire

Din albastru ochilor Tăi Mântuitorule

Au prins florile, culorile.

Peste ele Cerul Sfânt

Şi Tatăl blând

Din cer le priveşte

Şi pe toate, lumii întregi le dăruieşte.

SENIORUL INTUNERICULUI

2008-01-09T01:20:00.000-08:00

Judecatorii

Sub raza sfanta a Chipului Tau, Doamne

Imi plec genuchii si fruntea mea natanga

Cu pletele incaruntite, ce numara mai multe toamne

Si trupu-npovatat, ce-i gata sa se franga!

In ruga mea Stapane, indurare iti cersesc.

Sa- mi mai lasi sa curga, al meu izvor al vietii

Din valtoarea fardelegilor, acum sa ma opresc

Si sa m- ajuti, sa-ncatusez pacatul mortii.

Te rog…ispitele, sa nu-mi mai tulbure izvorul

Cu rana suferintei, cu truda inlacrimata

In negura adancului, mi-au zavorat dorul

In umbra mortii negre, cu giulgiu-nfasurata

Ce naluciri nefaste, imi schimba al vietii sens ?

Ce intunecime, vrea sa-mi curme zarea?

Cu minciuni si vorbe goale ma ademenesc

Vor sa-mi ia Cuvantul, vor sa-mi schimbe Calea!

Prin Valea Trecerii zoresc, cu pofta lor nefasta

I-aud cum in harjoana, din departari vuiesc

Aceste duhuri rele, spargand bolta albastra

Ravnind truditu-mi suflet, in juru-mi dantuiesc.

O!... Doamne, zambetul mi-e inchis in patima durerii!

Visul neimplinit, ca intr-o ruina... geme!

Linistea-i ascunsa in salasul mut al urii!

Dreptatea- mi sugrumata, mustrata de blesteme!

Nu m-au biruit Stapane... dar, ce-mi cer judecatorii?

Sa-mi vand credinta si mintea inteleapta?

Si ce vor ei sa-mi dea, in schimbul "lepadarii?!"

O fericire pamanteana? Q... nu Stapane "iarta!"

O!.. Dar, cata durere inchide-n ea "iubirea"

Si cate lacrimi triste, ascunde sufletul

Aceluia ce impartaseste nemurirea

Cum a scris in Sfanta Carte, "Duhul"

Poate... sunt ultimele mele soapte!

Din lumea sumbra ce ma osandeste

Poate... candva, voi cobori in neagra noapte

Acolo, unde, firul vietii se opreste.

Dar, ma voi lupta din rasputeri, cu valul vietii

Sa fiu cu Tine partas la "nemurire"

S-astept cu dor "venirea diminetii"

Cand vei venii pe cer, cu atata "slava si marire"

Doar Tu ai spus ca la acestea suntem, jos, aici lasati:

"Necazuri si ispite veti avea in lume!

V-am spus aceste lucruri, dar nu va intristati

Ca nu peste mult timp, va voi lua la Mine!"

Dar, iata, zorii vin, furtuna v-a inceta!

Corabia vietii o indruma un Heruvim

In zori apare... Soarele, EL,"Mirele" asteptat!

Ierusalime dulce, o... cat de mult te iubim!

Compusa, azi 12-03-2007, de ziua mea de nastere.

"E prea multa tristete, prea m-am saturat de laudele celor

mandri, de ocarile celor necredinciosi". (Ps.David.)

Elisabeta Branoiu.

Lecturarea cărţii : "IEŞIŢI DIN EA, POPORULMEU !”

2008-01-01T07:38:00.001-08:00

Lecturarea cărţii : "IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU!

"IEŞIŢI DIN EA, POPORULMEU !”

“Şi am auzit un glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele
ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei”… (Apoc. Cap. 18 – 4).

Prefaţa
................... Cartea este un Roman Religios şi prin caracterul său de model pedagogic, pentru orice persoană şi orice familie şi prin conţinutul ei şi cugetările eroinei, poate fi pedagogică şi pentru conducătorii ţării, de la toate nivelele, şi pentru patroni, şi oameni bogaţi şi chiar specialişti, ca medici ş.a.m.d...........

2. ROMANUL ACESTA RELIGIOS este după aprecierea mea şi original şi unic în toată istoria tuturor timpurilor, care nu va putea fi egalat niciodată.
3. El este pe langă altele, mereu actual, prin conţinutul său Dumnezeiesc, prin cele ce relatează, despre apropierea emoţionantă şi tulburătoare a lui Dumnezeu Domnul Hristos, până la înălţimea omului.
4. El este, aş zice eu, unic în istoria neamului omenesc, prin minunata şi negrăita lucrare a lui Dumnezeu ATOTŞTIUTOR DINAINTE, chiar în vremea noastră contemporană, a ales, a călăuzit, a povăţuit, a învăţat, a înţelepţit, a îmbogăţit şi actualizat perioada atât de lungă de timp, de răbdare Dumnezeiască nepricepută şi nepreţuită de noi.
5. El are o importanţă şi o valoare de necuprins în cuvinte, naţională, românească, arătând căt de mult ne iubeste Dumnezeu pe noi românii,........................
Ieromonah
NiIL Efrim, Mănăstirea Mărcuş – Covasna.

În conţinutul acestei cărţi, descoperi contemplarea, comunicarea de suflet, până la unirea Poporului Român, cu Dumnezeu. Privind Icoana, de pe copertă, descoperi exact Mesajul cuprins în conţinutul cărţii. Icoana ilustrează pe Dumnezeu, în două ipostaze: Iisus-Omul, coborând pe pământ, se vede, cum culege o singură floare din multele flori de pe tot globul pământesc. Surprinzător, pe cea mai mică dintre ele, pe aceea care pare a fi într-o lumină destul de proastă. Această floare pe care o rupe Iisus, simbolizează “mai întâi“ o singură fiinţă, pe “Sofia”, (o cunoaşteţi mai bine, citind cartea), apoi o familie, pe cei doi, “Radu şi Sofia”. La fel de bine, simbolizează o Ţară... “Ţara, ROMÂNIA”. Iisus aservind-o ca model de trăire sufletească, înaintea tuturor popoarelor lumii.
Iată, pe floare, Iisus, o ridică să-i savureze mirosul, pe Sofia, o ajută să ajungă la starea înălţării sufleteşti, prin purificarea păcatelor ei, prin mari şi grele încercări, până acolo unde află drumul care duce spre desăvârşire. Până acolo unde, Sofia ajunge să-L vadă şi să audă graiul Celui Preaînalt, Dumnezeu. Capătând înţelepciunea cerească, totodată, înţelege şi scopul ce-l avea Dumnezeu, cu ea, pentru a transmite poporului ei, MESAJUL DIVIN :
“Ascultă planurile Mele, uite ce am de gând să fac; « Pământ Nou şi Lume nouă! » Uite cum va arăta Pământul ! Uite cum va arăta lumea, după acel Pământ".
Ca într-o segvenţă dintr-un film, Dumnezeu îi arată frumuseţi de negrăit, de necuprins cu mintea omenească. Mai mult, Dumnezeu, Dumnezeul, ce Cerurile Cerurilor nu pot a-L cuprinde, întinde spre pământ Mâna Sa. Mâna părea foarte mare ! Cu un sigur deget ar fi făcut Pământul şi toate stelele, fărâmiţe, apoi să le repună iar pe axa lor, fiecare învârtindu-se Alfa şi Omega, în forma viabilă de cum au fost create de la Începuturi.
Sofia vede, un Dumnezeu Preamărit, Preaslăvit şi atât de mare, cuprinzând tot Răsăritul, stând pe nori albi, numai până în talie. Uluitor, uimitor de frumos şi strălucitor, necuprins cu mintea şi de nedescris în cuvinte ! Era OM ! Purta o pelerină, roşu-purpurie ca sângele. Avea faţă de om, numai că pe noi ne-a urâţit exagerat de mult păcatul ! Avea în jurul Său, mii de Sfinţi. A vorbit româneşte. Şi Sfinţii erau strălucitori, înfrumuseţaţi de Dumnezeu cu o frumuseţe de nedescris, dar cu mult mai desăvârşit arăta, Creatorul, Tatăl Ceresc. Sfinţii, abia îi veneau lui Dumnezeu, din talie şi până la umăr, fiind şi ei înalţi, stând deoparte şi alta lui Dumnezeu, acoperind tot Răsăritul. Un tablou mirific ! Nu poate mâna unui pictor să picteze aceste mari Taine ale Cerului şi nici graiurile noastre a lăuda slava Puterilor Cereşti !
Dumnezeu întinde Mâna din Cer. Întâlnind mâna lui Radu, se face mică asemeni unei mâini de om, strângându-se una pe alta, spre a încheia cu Radu, un LEGĂMÂNT SFÂNT. Întreabă pe Sfântul, din dreapta Sa: "El a fost despărţit vreo dată ?..." I s-a răspuns cu ceva întârziere : "Nu !... S-au mai certat, dar, n-a ţinut mânie !..."
(Acum, că aţi auzit acestea, nu vă mai grăbiţi la tribunal, călcând jurământul sfânt pe care l-aţi încheiat cu soţul sau soţia voastră, la ceremonia religioasă).
În această paranteză sunt multe de scris, dar rămâne să le înţelegeţi citind cartea, « dacă vreţi » dacă nu vreţi, e ca şi cum i-aţi întoarce spatele lui Dumnezeu. Mulţi mi-au mărturisit acestea : "Avem Biblia, nu ne mai interesează altă carte!" (răspund, deşi au Biblia, iată, întunericul spiritual, arătat de Iisus, de ce predomină întreaga omenire?!...)
Toate cărţile religioase, sunt foarte bune, dar urcă de la om la Dumnezeu. Această carte, după Sfânta Scriptură, coboară de la Dumnezeu, la om !!... Şi va trebui « tot » omul să conştientizeze acest MESAJ DIVIN. E obligat să audă acestea, apoi e liber să-şi croiască singur calea, la liberă alegere; la bine, binele însemnând a ne asemăna cu Dumnezeu sau... spre "haosul întunericului cel mai din afară, de la latura cea de la Miazănoapte, care duce spre scrâjnirea dinţilor, focul cel nestins, viermii cei neadormiţi din tartar", aşa cum a descris Iisus, iadul..
În carte, Domnul Iisus arată Taine mult mai multe. Dar cu siguramţă trebuie menţionată şi aceasta. Ţinând pe Sofia de mână, împreună, dau înconjur globului pământesc, urmând ca ea să vadă toate ţările lumii, toate neamurile pământului. Vede cum toată omenirea, de la o margine a pământului la alta, orbecăind acoperiă într-o ceaţă densă, un întuneric, numai în Romania vede o oază de soare, ce lumina cu putere într-un munte, arătându-se sus în vârful foarte înalt, o poiană cu verdeaţă, flori şi copaci. Iisus nu-i vorbeşte nimic, abia la despărţire îi pune condiţii : "Să scrii o carte, s-o intitulezi: IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU !".
Ca imediat după aceea, fără să ştie această Taină, o îndeamnă, spunându-i tot acelaş lucru şi cel plecat în odihna de veci, (veşnica lui pomenire, lângă Tronul lui Dumnezeu) P.S. Episcop Roman Ialomiţeanul.
Nu, la multă vreme după această vedenie, Iisus, din nou, îi dezvăluie, Sofiei, Noul Ierusalim. Frumoasa Cetate ridicată într-o splendoare, pe un vârf de munte, plin cu Mirese, uluitor de frumoase într-o imagine sublimă, de nedescris. Iisus, ieşind din cămara Sa de nuntă ca un frumos Mire, gata pregătit de « Cina Nunţii Mielului ». Duhul, care plutea nevăzut, dar simţit ca un curent, pe deasupra tuturor, anunţa cum Mirele Iisus, va ieşii din cămara Sa şi va alege pe cea mai înţeleaptă dintre Mirese. O află pe Sofia, îi dăruieşte o rochie albă, de mireasă, o îmbrăţişează, atingându-i obrazul şi pe o parte şi pe cealaltă a obrazului şi îi spune că dintre toate Miresele, ea va căpăta « ÎNŢELEPCIUNEA ». Mai întâi le puseră tuturor, condiţii : "Cine are rochia de miresă curată, fără nicio pată?". A doua condiţie : "Cine nu şi-a vândut sufletul lui satana?". Prin această vedenie, Iisus ne oferă şansa de a ne salva de forţele răului, care prin false ademeniri, ne oferă strălucirile acestui Pământ, ca să ne arunce în derută.
Minunile sunt nenumărate în cuprinsul cărţii, dar, se cere să mai conştientizez poporul meu şi cu aceasta cea mai de pe urmă.
Pe 11 Noembrie 2005, la orele 11 dimineaţa, pe Cerul României noastre, s-a deschis UŞA Apocaliptică :
6."Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. 7. Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit. 10. Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. 11. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta. 12. Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu - şi numele Meu cel nou" (Apoc.3; 7- 12) .
Sofia capătă şi mai multă înţelepciune. Aude şi înţelege şi mai bine adevăratul scop ce îl are Dumnezeu, cu tot Poporul, şi mai târziu cu toate popoarele, seminţiile şi tot neamul.
Iată, România devine floarea, ce Dumnezeu îi savurază mirosul, ridicând-o la mare cinste. Cum ?.. Şi ea, asemenea florii cea cu o atitudine modestă, smerită, chiar cea mai umilă dintre ţări ! Dar şi România, ca şi Sofia, umbrită de acelaş destin, nu se poate stabili în dreapta credinţă, decât numai prin grele încercări şi ispitele ce i le hărăzeşte Dumnezeu, spre o prespălare sufletească. Incercările prin care trece România, acum, şi crede că le poate depăşi, cerând sprijinul şi ajutorul pământesc, (UE), dar care Dumnezeu îi mărturiseşte « EŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! »
Poporul devine din ce în ce tot mai neputincios, alunecând chiar în cel mai de groază adânc, « iadul » dacă Protecţia Divină, nu l-ar acoperii şi nu l-ar susţine. Şi totuşi, Dumnezeu ne lasă, nevoindu-ne şi noi a-L striga cu disperare, simţind, că numai EL ne poate veni în ajutor. (Se şi vede în prezent acest lucru, prin cât mai mulţi pelerini, an de an, care se îndreaptă, datorită acestei Chemări Divine, spre Moaştele Sfinţilor noştri Părinţi). Nici poporul nu ar fi înţeles cât de adevărate sunt Tainele Domnului, nu ar fi înţeles nici Misterul acestui MESAJ, dacă n-ar fi cercat de Dumnezeu, aşa cum a mers şi Sofia, sub crucea grea după Iisus, până la coborâşurile morţii. Crucea este foarte grea, dar numai astfel, ne va duce pe toţi la glorificarea lui Dumnezeu.
Datorită acestei Uşi, care s-a văzut de către mai mulţi martori, şi privită un sfert de ceas pe Cerul României noastre, Sofia devine şi mai înţeleaptă şi mai stăpână pe convingerile ei. La prima înfăţişare, strălucea la fel ca soarele de puternic, aflâdu-se ca la o prăjină mai spre Răsărit de Soare. În loc de globul solar, avea o adevărată Uşă mare, în mijlocul razelor, ilustra culorile curcubelului. La cateva minute, a apărut o Cruce ca de stele. Apoi, imediat a apărut o Icoană, (alb- negru). Icoana ilustra un Păstor cu turma Sa de oi :
14."Eu sunt Păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
16. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
17. Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
19. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
20. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?” (Ioan; 10- 14… 20).
După ce se va trâmbiţa acest MESAJ prin Ţara România, se va răspândi şi printre toate neamurile, limbile, naţiile, pe tot globul pământesc. Toate sunt chemate la acestă UŞĂ, dar, Iisus punânâd iar condiţii :
2. "Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi UNITATEA DUHULUI, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la O SINGURĂ nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ ,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi".(Efes. ; 4-1,6).

Iar eu, în ceea ce mă priveşte, cu timp şi fără timp, vă îndemn mereu să citiţi cartea, să afaţi mai cu deamănuntul toate Tainele scrise în ea. Pentru că, prin una UŞĂ pe care pot intra toate neamurile pământului, în Împărăţia Cerurilor, este UNA Credinţă Ortodoxă.
"De acum vă spun vouă, înainte de a fi aceasta, ca să credeţi, când se va îndeplini, că Eu sunt.
20. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel care primeşte pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Mă primeşte; iar cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine". (Ioan ;13-19,20)

Aşa cum este manipulată lumea de astăzi, floarea, Sofia nu este înţeleasă de nimeni. Nici floarea România, nu va fi înţeleasă de celelalte flori ţări, semănând îndoială, cum că ar fi nedrept, o aşa chircită floare ţară, să se ridice drept model de viaţă duhovnicesască, îndemnând la desăvârşire pe cele puternice.
Şi lui Iisus i s-a reproşat: « Are demon şi este nebun », dar lucrurile se pare că se vor aranja de la sine, în curând. Scriptura spune şi despre aceasta : "Voi ridica pe cele slabe să facă de ruşine pe cele puternice"..
Sofia este protejată de Dumnezeu, încă din pântecele mamei ei, care din cauza războiului din 1944, lipseau condiţiile de un trai decent şi fiind al şaselea copil, mama se simţea prea bătrână să mai dea naştere unui alt prunc. Se vede în carte, că a fost urâtă de la naşterea ei... România, iată, trece prin aceleeaşi încercări. Se vede că nu poate câştiga gloria, în acestă dezbatere în confruntarea cu alte popoare, şi chiar ajunge să devină dispreţuită, denigrată, ca un popor de ţigani leneşi care omoară şi violează pentru câţiva euro (spuse de ştirile tv.). Este urâtă, dar « nu » şi de Dumnezeu. EL n-o va lipsi de Protecţia Divină, bineînţeles întrunind condiţiile impuse de Dumnezeu, a ieşii din întunericul spiritual, a se purifica de păcate. Iar celor ce nu va urma singura cale strâmtă şi îngustă pe care o dezvăluie Dumnezeu, poporului român, rămânând pe mai departe cu inimile împietrite, vor rătăci departe de Împărăţia Cerurilor.
Nimeni să nu nesocotească, Graiul Celui Puternic şi Sfânt.
Domnul Dumnezeu va avea grijă de cei ce ascultă de Glasul Său, aşa cum a purtat de grijă şi celor doi, Radu şi Sofia. Niciodată n-au fost lipsiţi de Protecţia Divinităţii. "Cere şi ţi se va da" Iisus va da vouă toate câte veţi cere.
A doua ipostază din Icoana de pe coperta cărţii, ilustrează pe Iisus-Dumnezeu. El stă dincolo de ziduri. Se obsearvă, dacă priviţi atenţi, cum întinde Mâna Sa dincoace de UŞĂ, semn că noi trebuie neapărat să facem paşi către EL. Numai astfel, ne va prinde EL, Iisus-Dumnezeu, de mană şi ne va înălţa la Înălţimea Sa.
Cartea sfârşeşte: "Deci şi voi fiţi gata, că, în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni !" (Luca 12 ; 40). «Iar ceea ce zic vouă este : « PRIVEGHEAŢI ŞI VĂ RUGAŢI ».

În Numele Pruncului Născut, Sfântul Crăciun 2010, acest Mesaj este Darul nostru din brad. Cartea este un bun al Poporului nostru, este un « NOU LEGĂMÂNT » între noi Poporul Român şi Dumnezeu. Este cel mai valoros TEZAUR , al României. Numai acest MESAJ, schimbă destinul acestei ŢĂRI. Poporul Român va trebui, foarte curând, să treacă la o « naştere din nou ».
Domnilor şi Doamnelor, Fraţi Români, şi dacă ar ploua cu galbeni, peste ţara noastră, nu vă aplecaţi a-i culege, considerându-i pe aceştia, gunoaie pământeşti. Ce este demn şi de glorificat este numai Numele Celui Preaînalt, Tatăl Ceresc, Sfânta Treime, Maica Domnului, Împărăteasa Cerului şi cu toate Puterile Cereşti !!...
Biblia (Apocalipsa) te va ajuta să găseşti răspunsul corect şi să ei urgent o decizie. Iisus, astăzi, îţi oferă o şansă şi aşteaptă un răspuns de la tine. Răspunsul pe care il dai acum, e marea şansă a vieţii tale, de a câştiga eternitatea. Sau... dacă vei rămâne pe mai departe tot cu inima împietrită, ignorând această Chemare, atunci ca vrăşmaş lui Iisus, grăbeşte de aţi însuşi puteri divine, să poţi pluti şi tu pe ape! Încearcă de vezi, poţi certa demonii! Încearcă să poţi hrăni 5000 de oameni, afară de femei şi copii, cu 5 pâini şi 2 peşti, şi dovedeşte-ţi ţie că ai putere peste MOARTE.
Acestă carte este un Bun al Poporului nostru, al tuturor ! Este un miros de bună-mireasmă, cules de dincolo de perdeaua ce nu lasă ochii noştri de lut, să pătrundă. E un « MESAJ » venit din Patria Nemuririi. Este cel mai valoros tezaur al acestui popor, primit moştenire de la Iisus, ca un simbol al păcii, un « NOU LEGĂMÂNT » între noi Poporul Român şi Dumnezeu. Simbol al dragostei Lui faţă de noi, a noastră faţă de El şi a unora faţă de alţii, renăscuţi ca popor «MODEL » înaintea tuturor popoarelor lumii, şi fiecare dintre noi să-şi conştientizeze pe cei dragi ai săi şi pe tot aproapele.
Omenirea merge în declin, România are alt destin. El trebuie să fie acela care să facă primul pas spre Dumnezeu, şi să ajute toate popoarele lumii să-nţeleagă, că suntem chemaţi la una singură Credinţă, unul Trup, unul Botez, unul Dumnezeu!
Aşa să ne ajute Dumnezeu. +AMIN+.
Autor, Elisabeta Branoiu.

Comentarii pe Site= NETLOG

Daniel Oprita 2 zile in urma la 20:31

Rugamintea aceasta a Domnului care zice ,Iesiti din ea poporul Meu,se refera la iesirea din Bisericile care nu au la baza cele zece Porunci.De aceea cei care se pocaiesc ies din Biserica Catolica si Ortodoxa...
danieloprita 39
- Citat
- Sterge
Daniel Oprita 2 zile in urma la 20:27

Multumesc frumos ,doamna Branoiu !
Sunt de acord cu Dumneavoastra ca trebuie sa citim si alte carti.Dar invatatura de acolo trebuie comparata cu Biblia.Daca este impotriva a ceea ce scrie in Biblie,este de la diavol.
Satana este si el capabil sa faca minuni.Mare Atentie.
epistola intai a lui Timotei cap.2v.5 ne spune ca este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni.Isus Hristos.Este o mare gresala ca se include si Maria printre ei si sfintii morti.Este gresit ca oamenii se inchina in pelerinaje la moastele asa zisilor sfinti.Porunca a doua este calcata in felul acesta.
Gloria se cuvine doar Tatalui,in numele lui Isus si al Duhului Sfant.,nu si Mariei .
Va lasati repede dusa in uimire si exaltare de vise , viziuni si minuni,dar porunca Domnului ,porunca a doua si a patra ,...ce spuneti de ele?
Nu va lasati inselata .,va rog mult,..si nu va suparati.Numai bine !

elisabetabranoiu 66

Elisabeta Branoiu 2 zile in urma la 22:08

Dragul meu as dori mai intai sa citesti cartea. Parerea mea este, ca te descoperi din prima, ca esti intr-un intr-un intuneric total daca n-o venerezi si pe Fecioara, Maica Domnului nostru Iisus. N-ai inteles, ca si Iisus s-a smerit inaintea Ei, la Nunta din Cana Galileii? si inca nu-i venise vremea minunilor!!... Si n-ai citit ca si Sfanta Scriptura o preamareste?... ii zice ingerul: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu Tine, Binecuvantata esti Tu intre femei.
Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile, Ca mi-a facut Mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui..." (Luca 1-28, 48, 49)
Oare, dvs. de ce n-o preamariti si nu va smeriti, sunteti mai mari ca Iisus?!... Si n-a lasat putere sa lege si sa deslege Apostolii Domnului, toate cele de pe pamant? Nu le-a dat lor cheile Imparatiei Cerurilor? De ce ati scos si chiar ati modificat unele versete din Scripturi? Nu te lasa amagit frate drag! Sunt multe versete de aprofundat si nu trebuie sa le rastalmacim dupa placul celor ce poarta in inima ironie si razbunare... neascultare de Una Credinta, unul trup, unul Botez, Unul Singur Dumnezeu. Noi L-am faramitat in mii de particele numai din fatarnicie si egoism, ca nu mai vrem sa ascultam de Sfintii nostri care ne-au condus atatia mii de ani. Cartea nu e amagire, ci tocmai... Dumnezeu ne iubeste prea mult si din preamulta mila vrea sa trecem la ascultare... la UNA Credinta care inseamna ORTODOXA. Nu-L judecati pe Iisus ca ar gresi trimitand acest "MESAJ" pe pamant, chiar daca Preotii nu sunt perfecti, totusi nu te razuna pe UNA BISERICA lui Hristos... Ar fi multe de spus pe aceasta tema, dar ia Biblia adevarata si citeste cu post si rugaciune si te va lumina IIsus Hristos...
"Dumnezeu este cu noi, intelegeti neamuri si va plecati" Amin.

elisabetabranoiu 66

Elisabeta Branoiu ieri la 16:24

Tu zici: "Daca este impotriva a ceea ce scrie in Biblie, este de la diavol".

Daca deschizi Scriptura la Apocalipsa, gasesti acest verset:
“Şi am auzit un glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele
ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei”… (Apoc. Cap. 18 – 4).
Deci nu-L putem face pe Iisus "amagitor" ca ni l-a trimis pe satana sa ne ispiteasca.
Dumnezeu ne promite prin Proorocul Daniel:
"Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din urmă". (Daniel 10-14)
Cine sunt cei ce a auzit glasul?:
"Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis. (Apoc. 11-3,4,5).
Daca ati fi citit cartea mea, ati fi gasit ca "acesti doi" au parasit Romania, se crede a fi la Ierusalim) Eu m-am ocupat de carte numai sa vada lumina tiparului.
Ce ne mai arata Apocalipsa:
"Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu." (Apoc.19-9)
Ce spun neamurile care nu vor sa treaca la aceasta ascultare despre?!!... "UNA CREDINTA Ortodoxa", pentru care s-a jertfit Mantuitorul si toti Apostolii si Marii Sfinti pe care voi nu-i venerati si nu aveti niciun respect fata de ei:
"Efeseni, Capitolul 4
1. De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi."
Neamurile care nu vor sa se mantuiasca zic "Sunt mii de ani decand se vorbeste si chiar s-au facut mari pregatiri ca vine "SFARSITUL LUMII" si nu a venit. Dar Dumnezeu ne face atenti la Apocalipsa:
"Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.
9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.
10. Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.
11. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu - şi numele Meu cel nou" (Apoc, 3).
Salveaza-ti FRATII si daca tot mai ai nelamuriri, draga Frate, mai pune-mi intrebari... astept.. Doamne ajuta! Elisabeta.

Branoiu Elisabeta

[27.Apr.08 11:14]

= "HRISTOS A ÎNVIAT!"

Frumoasa "Mireasă a Cerului", cu mărgăritare prinse în păr şi cu flori de măr în cingătoare, cu de toate bunătăţile îţi întâmpini "Mirele"???

Cu siguranţă că la tine, nu va întârzia să vină. Eu, am obosit să mai sper...

Un la "MULŢI ANI" luminos şi plin de mari realizări! Sărbători fericite!Elisabeta.

Vasilica Ilie

[27.Apr.08 12:08]

"ADEVĂRAT A ÎNVIAT!" Mulţumesc Elisabeta.

Speranţa moare ultima, nu te descuraja...tu eşti foarte credincioasă...

"Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo." (Stropul face o gaură în piatră, nu prin forţă, ci prin cădere repetată)...

Călăuzeşte-te după această maximă în limba latină care este foarte înţeleaptă!Îţi doresc Sărbători Pascale fericite alături de cei dragi! "Hristos a Inviat!" Rămân a ta prietenă. Vali.

La taifas "SUFLETUL si TRUPUL"

Sufletul:
- E o întreagă dramă pe care mi-o pricinuieşti, tu, Trup al meu, faptul că pe deoparte imi eşti necesar şi bun, pe de alta imi faci pricină de suferinţă şi osandă.
Problema nu e de ordin teoretic, ci e trăită dureros.
Orice cale aş alege e împreunată cu dureri. Dacă te las în plăceri, acestea sunt trecătoare şi urmată de dureri temporare şi veşnice. Dacă te opresc de la plăceri, aceasta înseamnă iarăşi durere îndelungată, pentru tine.
Complexitatea problemei se datorăşte faptului că, tu, meriţi să fi salvat pentru că în fond de salvarea ta depinde mântuirea mea. Dar... mântuirea nu înseamnă a te lăsa în plăcerile tale, nu înseamnă a te salva aşa cum eşti - căci aceasta nu e salvare - ci a te curăţii şi a lupta mereu pentru curăţia ta.
Numai din simţurile mele te învăţ şi numai de aceea pot învăţa şi din ale altuia, întrucât le confrunt cu ale mele, întrucât le provoacă pe ale mele, se întâlnesc împreună. Iată, nu-ţi voi spune ceeace nu ştii deja, ci ceeace cunoaştem împreună "noi" suflet şi trup care formăm "o unitate!". In ce chip şi fel te voi judeca pe tine prieten al meu, după pilda celorlalte patimi, odată ce te voi lega pe tine, nu ştiu. Căci te dezlegi înainte de a te lega; mă împac cu tine înainte de a te pedepsi. Cum voi biruii pe cel pe care m-am obijnuit să te iubesc prin fire ? Cum mă voi elibera de tine, eu, care m-am legat de tine pe veci ? Cum să te pot omorî pe tine, cel ce vei învia odată cu mine ? Cum te voi arăta nestricăcios pe tine care ai primit prin fire stricăcioasă
O... vai, Doamne !... Ce lucru binecuvântat voi spune celui ce a dobândit prin fire cele binecuvântate? De-l voi lega cu postul, osândind pe aproapele (care nu posteşte) mă predau iarăşi lui. De-l voi birui, încetând să-l judec,înălţându-mă cu inima mă voi vedea iarăşi coborât. Îmi este şi împreună lucrător şi vrăjmaş; şi ajutător, şi potrivnic; şi susţinător, şi iscoditor de curse; slujit mă războieşte, topit (cu postul) voi pierde din putere; odihnit iese din rânduială; iarăşi nu rabdă; de-l intristez, îl primejduiesc; de-l rănesc nu am pricină să dobândesc virtuţile; pe acelaş îl îmbrăţişez, şi îl resping.
Care e taina cu privire la mine Doamne?
Care e raţiunea alcătuirii mele? Cum îmi sunt mie însumi duşman şi prieten? Spune-mi tu "trupule", soţul meu, firea mea! Căci nu caut să aflu de la altul despre tine. Cum aş rămâne nerănit de tine? Cum aş putea scăpa de primejdia naşterii mele? Fiindcă m-am alăturat lui Hristos, ca să te duşmănesc, cum voi putea biruii tirănia ta? Căci am ales să te supun voii mele.
Trupul:
- Nu-ţi voi spune "Suflete al meu" ceea ce nu ştii nici tu, ci ceea ce cunoaştem amândoi. Eu am în mine dragostea de mine ca mamă şi slujirea mea din afară, şi tihna în toate ca născătoare a fierbinţelii mele; iar prilejurile văpăii şi mişcării dinlăuntru a gândurilor se nasc din odihna de mai înainte şi din poftele săvârşite. Eu zămislind, nasc căderile, iar acestea născute, nasc, la rândul lor "moarte prin deznădejde".
De ai cunoaşte limpede adânca neputinţă a mea şi a ta, mi-ai lega mâinile, Dacă mi-ai înfrânge lăcomia, mi-ai lega picioarele ca să nu merg mai departe. Dacă te-ai însoţi cu ascultarea, te-ai despărti de mine. Daca ai dobândi smerenia, mi-ai tăia capul.
Concluzia:
"Cel liber de lăcomie", dimpotrivă, cunoscând că sufletul e infinit mai valoros decât trupul şi că el e nemuritor, dispune de un mare curaj. El poate renunţa la toate ale lumii, până şi la trup, pentru un suflet nepătat.
"Lacomul" vede în sine numai trupul. Această patimă a lui merge crescând, şi, pe măsura creşterii ei, scade iubirea de oameni, ajungând până la "ura" de oameni.
"Lăcomia", e patima care urcă, mai mult decât toate, la învârtoşarea progresivă" a firii omeneşti, făcută pentru libertate, prin iubirea de Dumnezeu, izvorul iubirii şi prin iubirea de oameni.
O fire învârtoşată e o fire în care s-a uscat viaţa, e ca soţia lui Lot, prefăcută în stâlp de sare, care nu are şi nu comunică cu viaţa.
Ce este de facut?
"Aflarea liniei adevărate între extreme, linia echilibrului sau a dreptei socoteli, ca, totul tinde în viaţa omului spre un echilibrul!"
Invatatura:
"Toţi dracii se luptă să întunece mintea noastră, apoi insuflă cele plăcute lor!"

Inspirat din Filocalia, din mult folositoarele si valoroase versete ale fericitului suflet, marelui cărturar plecat dintre noi în "Bucuriile Stăpânului nostru", Sfant, Părintele nostru, Dumitru Stăniloaie. +AMIN+

Mireasa e Sufletul

2007-12-31T01:29:00.000-08:00

Zborul "Miresei catre Mirele Ceresc"

Prin vazduhul candid spre zari trandafirii
In adieri de vant, strabatand spre "Inalt"
Isi lua lin zborul condusa de priviri
O porumbita tandra invaluita-n alb.

De jos printre stele, multi priveau in sus
Cu regrete eterne , cu lacrimi suspinand
De ce din bucuriile lumii s-a dus
Se intrebau indoielnici, usor, murmurand

Spre zarile albastre pe cerul senin si cald
Sorbita din priviri si imnuri de cant
O intampina ostirea imbracata –n alb
Ce, ca si ea, plecara in taina si in timp

Cu privirea ochilor ei, plina de uimire
Savurand fiece clipa din dulcele izvor al fericirii
Stand ca pe ganduri, tacuta si umila
Cui sa-i incline fruntea, daruind laudele multumirii.

Heruvimilor, Serafimilor, Arhanghelului Mihail ?
Inainte Mergatorului, din femeie nascut cel mai mare ?
Lui Solomon inteleptul, Regelui David frumosului copil?
Sau Stramosului Avraam, cu mii de jertfe de impacare?

Apostolilor Domnului cu slujba lor dumnezeieasca ?
Sau vechilor prooroci ce bine sta sa vesteasca ?
Sau, de ce nu, intregului norod ce o primi cu lauda si marire!
Sau intrege-i divine oaste, ce lua parte la aceasta primire ?

Dar, impinsa la Izvorul Impacarii si Marii Iubiri.
Isi pleca ea fruntea "Imparatesei cea Mare"
Umila si supusa cu gingasie in priviri
Auzii un glas dulce si plin de desmierdare.

"Intra iubita copila in Bucuriile Fiului Meu".
Triluri de harpe divine, cald o inunda
Prea marind in imnuri si frumoase cantari
Pe Slavitul "Mire Ceresc" ce o astepta
In Camara de Nunta a Palatului plin de desfatari!
Slavit sa fie Domnul.
Compusa Azi 12-03-2006.
Elisabeta Branoiu.

Mesaj important, venit de la Muntele ATHOS

Pe muntele Athos, pe teritoriul mânăstirii Marea Lavră, în apropiere de schitul Vigla, la o intersecţie de drumuri, pelerinii puteau să vadă până de curând un indicator pe care scria ”Afurismeno”. Poteca duce până în dreptul mării, după care coboară abrupt pe stânci, până la un mic paraclis aflat în faţa unei peşteri acoperită cu bolovani. Pe mai multe limbi este scrisă acolo istoria acestei peşteri. Se spune că în 1278, în timpul patriarhului unionist Ioan al XI-lea Vekkos, călugării şi preoţii de pe Sfântul Munte au fost obligaţi să ţină slujbe în rit catolic şi să jure credinţă Papei. Pentru că au refuzat acest lucru, au fost consideraţi aroganţi, înfumuraţi şi trădători, iar împotriva lor a început prigoana: mulţi au fost schingiuiţi, mutilaţi, omorâţi, închişi sau alungaţi din munte. Unii au fost luaţi ca sclavi, alţii au fost surghiuniţi şi mulţi au fost înrolaţi în oastea împăratului. Unora din cei rămaşi li s-au scos ochii, altora li s-au tăiat mâinile, unii au fost decapitaţi, alţii omorâţi prin spânzurătoare, unii au fost înnecaţi în mare, alţii îngropaţi de vii şi mulţi au sfârşit în flăcările rugurilor aprinse în faţa mânăstirilor. Spun cronicile că pământul muntelui se înroşise de atâta sânge curs în acel an. Pentru a opri această hărţuire, trei călugări au acceptat să oficieze slujba aşa cum le cereau preoţii catolici. În timpul ceremoniei altarul bisericii din mânăstirea Marea Lavră s-a prăbuşit peste cei trei călugări, iar acest lucru a fost considerat un semn divin, întărindu-le ortodocşilor ideea că trebuie să reziste în faţa expansiunii catolice. După un timp, trupurile celor morţi în acele evenimente au fost deshumate, iar oamenii au putut să vadă că cele mai multe erau neputrezite şi emanau o mireasmă plăcută. Trupurile celor trei călugări care au slujit în rit catolic erau însă umflate şi urât mirositoare. Înalţii ierarhi ai muntelui Athos au hotărât ca cei care au rezistat asediului catolic să intre în rândul sfinţilor, fiindu-le de atunci pomenit numele în fiecare an pe 22 septembrie ca sfinţi cucernici mucenici. Iar trupurile celor trei călugări unionişti au fost multă vreme expuse public, ca dovadă a pedepsei pe care Fecioara Maria a dat-o celor care n-au ascultat porunca ei de păstrare a dreptei credinţe. După mulţi ani, pentru că erau ”înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba” (după cum scrie monahul Lazăr Dionisiatul), iar credincioşii se îmbolnăveau numai privindu-le, ele au fost îngropate în peştera de deasupra mării, iar peştera a fost zidită, neintrând nimeni în ea multe sute de ani.

În 1998, după 720 de ani, peştera a fost deschisă pentru a îngropa în ea trupul unui alt călugăr care a greşit în faţa Fecioarei Maria. Se spune că în primăvara anului 1996, în faţa pierderii accentuate a simpatiei populare de către preşedintele comunist al unei ţări ortodoxe, sfetnicii lui l-au convins să renunţe la ateismul ostentativ şi să joace rolul unui pios creştin, pentru a recuceri o parte din electoratul pierdut. În mintea unui consilier prezidenţial a încolţit ideea să li se arate alegătorilor un film în care preşedintele intră în biserica Sfântul Andrei (cea mai mare biserică de pe munte şi a doua biserică ortodoxă din lume ca mărime, după cea de la Moscova) şi 3.000 de călugări şi pustnici i se închină şi îl preamăresc. Un călugăr a fost convins să se ocupe de formalităţile necesare regiei acestui film. Pentru că nici un alt călugăr nu a acceptat să se închine în faţa unui ateu, pe munte au fost aduşi 3.000 de figuranţi (cei mai mulţi salariaţi ai serviciilor secrete şi activişti ai partidului prezidenţial) care au fost machiaţi, îmbrăcaţi în haine monahale şi învăţaţi să se poarte asemeni cucernicilor părinţi ai muntelui. Cu o zi înaintea sosirii lui preşedintelui la Athos, falşii călugări au fost aduşi în biserică pentru o repetiţie generală. Atunci clopotele bisericii au început să bată singure şi apoi au căzut la pământ sfărâmându-se în multe bucăţi. Erau clopote uriaşe, făcute special de meşterii ruşi la comanda ţarului Petru cel Mare. Falşii călugări au fugit îngroziţi de pe munte, iar călugărul pro-comunist a părăsit mânăstirea, devenind un pustnic rătăcitor. Colegii i-au găsit prin bagaje 10.000 dolari şi au înţeles că a fost plătit să joace o sinistră farsă. De atunci au interzis accesul pe munte la mai mult de 100 de pelerini pe zi, pentru a reduce şansele producerii unor evenimente similare. Călugărul pro-comunist a murit la scurt timp şi, când a fost deshumat, trupul lui era neputrezit şi degaja un puternic miros de hoit. Atunci consiliul stareților de la Careia – capitala muntelui – a hotărât deschiderea peşterii şi aşezarea lui alături de ceilalţi monahi afurisiţi.

Din grabă, din neatenţie sau poate cu un scop ascuns, intrarea în peşteră n-a mai fost zidită, ci doar astupată cu pietre, iar cadavrele celor din interior au fost uneori arătate pelerinilor curioşi şi călugărilor care treceau prin faza deznădejdii şi a îndoielii privind menirea lor.

În acea peşteră a fost adăpostit Tudor la începutul lunii august a acestui an în timpul celei mai mari razii efectuate pe munte de forţele de poliţie greceşti şi de serviciile secrete ale mai multor ţări ortodoxe. Existau informaţii că pe Athos şi-au găsit adăpost câţiva oameni urmăriţi de serviciile speciale, iar pentru căutarea lor s-au pus pe scotocit nu doar în toate cotloanele mânăstirilor şi chiliilor, ci şi în lăcaşurile pustnicilor săpate în piatră, aflate printre stânci, în peşteri sau în colibe greu accesibile.

În timp ce se îndreptau spre peştera Afurismeno, pustnicul Gorgonie îi povestea lui Tudor despre istoria acestui loc şi îl pregătea pentru a rezista sufleteşte printre cadavrele seculare.

– Sfântul Siluan scria că Dumnezeu i s-a arătat şi i-a spus: ”Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” Eu îţi spun ţie că acum o să fii nu doar cu mintea, ci şi cu trupul în iad şi deznădejdea o să te cuprindă negreşit. Ca să scapi îţi las o icoană a Fecioarei cu Pruncul, la care să te rogi neîncetat. Cum simţi că te îngrozeşti de locul în care te afli, trebuie să începi rugăciunea. Cel mai rapid e să spui continuu rugăciunea inimii, dar poţi să te rogi în orice fel, numai să nu laşi iadul să-ţi domine mintea.

Când au dat pietrele la o parte şi au intrat în peşteră, un miros urât, de ceva stricat, le-a venit în nări, iar la vederea hoiturilor s-au cutremurat amândoi şi au început să se închine spunând: ”Doamne fereşte!”. După ce i-a aşezat salteaua şi aşternuturile, bidoanele cu apă şi sacoşa cu pâine şi fructe, pustnicul a ieşit astupând la loc intrarea, promiţându-i că va veni să-i dea un semn peste 4 zile despre acţiunile şi intenţiile autorităţilor.

La început Tudor a fost preocupat să-şi amenajeze un loc confortabil pentru somn şi citit, cât mai departe de cele patru cadavre. Dar curiozitatea l-a făcut să se apropie de ele să le privească mai atent. Hainele sau pânzele cu care au fost iniţial acoperite putreziseră de mult şi doar câteva bucăţi de cârpă neagră mai puteau fi văzute lângă ele. Corpurile lor aveau o piele înnegrită, de parcă ar fi fost date cu cărbune. Erau atât de umflate încât păreau că urmează să plesnească rapid şi, din când în când, câte un firicel de puroi sau de zeamă gălbuie se prelingea prin orificiile corpurilor, făcându-şi loc spre crăpăturile aflate în podeaua peşterii. Părul de pe cap, din barbă şi de pe corp era năclăit, iar ochii erau aproape scoşi din orbite, exprimând groaza de parcă ar fi fost vii, dar o groază eternă, neîntreruptă de nici o clipire a pleoapelor.

Tudor le-a privit trupurile cu multă atenţie, încercând să vadă dacă poate afla mai multe indicii despre personalităţile lor din timpul vieţii. Unul era înalt de peste 1,85 metri, cu o barbă rară şi un păr albit, ce părea că avea aproape 60 de ani când a murit. Cei doi de lângă el păreau mai tineri, de 35-40 ani, unul şaten şi altul brunet, mai mici de înălţime, de aproximativ 1,75 metri. Cel de-al patrulea, aflat puţin mai departe, probabil călugărul adus recent, părea de aproximativ 50 ani şi era cel mai îngrozitor la înfăţişare, căci ochii lui verzi păreau a plânge continuu, din ei şiroind un lichid alb-gălbui. Cele patru corpuri emanau un miros puternic, înţepător, iute, de ceva stricat dar aflat încă în fermentaţie.

Tot privindu-le, Tudor şi-a adus aminte de sfatul pustnicului Gorgonie şi s-a îndreptat spre icoana Fecioarei Maria. Voia să spună o rugăciune, dar a început să vorbească în faţa icoanei cu voce tare:

– Maică Sfântă, cât de mare a putut să fie răul pe care l-au făcut aceşti patru oameni de nu le laşi corpurile să se odihnească în pace nici după atâta timp? Cât de mult te doare pe tine răul pe care ţi l-au făcut, de nu poţi să-i ierţi pe cei trei nici măcar după 700 de ani? A trecut atâta timp de-atunci, Muntele Athos a revenit ce-a fost şi cei mai mulţi au uitat ce s-a întâmplat atunci. De ce vrei să le-aduci mereu aminte călugărilor şi pustnicilor de greşelile celor patru păcătoşi? Crezi tu că fără aceste patru cadavre credinţa lor va fi mai slabă şi te vor iubi şi slăvi mai puţin? Iartă-i Fecioară Maria pe aceşti călugări aşa cum i-ai iertat pe mulţi înaintea lor şi după ei. Sunt ei mai păcătoşi decât atâţia criminali, atâţia violatori, hoţi şi tâlhari, de care te-ai milostivit lăsându-le trupurile să se odihnească? Pe mulţi oameni răi i-ai iertat deşi te-au rănit mai grav decât ăştia. Ţi-aduci aminte Fecioară de diaconul care a aruncat cu cuţitul în chipul tău pictat pe peretele mânăstirii Vatopedu, supărat că-i închideai deseori uşa trapezei în nas şi nu-l lăsai să mănânce? Ţi-a sângerat chipul şi l-ai orbit pe loc, dar l-ai iertat după trei ani de cumplite mustrări şi fierbinţi rugăciuni. Iartă-i şi pe călugării ăştia cum l-ai iertat şi pe acela care te-a înjunghiat.

Pe măsură ce vorbea cu Maica Domnului din icoană, Tudor punea tot mai mult patos în argumentele lui. Era şi el uimit de cât de multe argumente găsea pentru a o convinge pe Fecioară să-i ierte pe călugării din celălalt colţ al peşterii. Se uita din când în când la trupurile lor pentru a vedea dacă Maica Domnului îi îndeplineşte ruga şi apoi continua cu şi mai mare înflăcărare să vorbească.

– Uită-te Împărăteasa Cerurilor la ochii lor şi milostiveşte-te de ei. Chiar nu te emoţionează nici un pic groaza din privirea lor? Răul făcut de ei n-a fost până la urmă un lucru bun? Cei trei i-au întărit în credinţă pe călugări şi pe pustnici, iar fapta lor le-a arătat catolicilor zădărnicia încercărilor de a cuceri muntele Athos. Călugărul ăsta vândut comuniştilor n-a îndepărtat prin fapta lui pe toţi neaveniţii de acest tărâm sfânt? Înaintea lui intrau pe munte toţi ateii şi duşmanii tăi, maimuţărind truda sfinţilor călugări. Dac-ai reparat răul făcut de ei şi l-ai transformat într-un lucru şi mai bun decât era înainte, de ce nu le ierţi vina şi îţi arăţi mărinimia? Crezi că iertarea lor nu va fi percepută ca o minune, ci ca o slăbiciune a ta? Le spune Fiul tău tuturor oamenilor că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie şi le cere să renunţe la acest flagel care-i îndepărtează de Dumnezeu şi cufundă lumea în nenorociri şi suferinţe. Nu reprezintă oare aceste cadavre neputrezite o dovadă a mândriei tale? Arată-ţi smerenia ca oamenii să-şi întărească puterea sufletului. Ne cere Fiul tău să-i iubim pe cei din jurul nostru şi să le întoarcem şi celălalt obraz atunci când ne lovesc. Dar tu Maică Sfântă de ce nu îi iubeşti pe aceşti călugări care ţi-au greşit? Arată-ţi acum dragostea faţă de ei şi revarsă-ţi harul peste trupurile lor.

Tudor o implora pe Fecioara Maria cu o rugăciune întinsă la extrem. Lacrimile îi curgeau din belşug, iar ochii i se îndreptau spre cadavrele de lângă el, aşteptând în orice clipă să vadă miracolul iertării. Dar trupurile rămâneau în nemişcare, iar deznădejdea începuse să pună stăpânire pe el.

– Eşti nemiloasă şi neînduplecată, Împărăteaso!

Şi-a aplecat fruntea pe icoană şi a început să plângă în hohote. Atunci a simţit cum mâna Fecioarei iese din icoană şi îl mângâie pe păr. S-a retras mirat şi a auzit cum Ea îi spune:

– Du-te şi adu-le sufletele în faţa Mea.

Şi în acel moment, într-un colţ mai îndepărtat al peşterii s-a creat un gol, o gaură din care ieşea o lumină roşiatică şi zgomote ciudate veneau dinăuntru. Tudor s-a apropiat încet de acea groapă apărută pe neaşteptate şi a simţit cum o căldură îl cuprinde de la flăcările care ardeau în adâncul ei. Auzea gemete şi urlete, tânguiri şi plânsete într-un amestec nedefinit de durere, jale, disperare, amărăciune şi groază. Ajuns în dreptul gropii a observat o scară care ducea mult în adânc, fără să i se vadă capătul. A început să coboare încet, uitându-se curios la priveliştea care i se înfăţişa. La un moment dat scara a atins solul, deşi ea continua să coboare tot mai jos. S-a depărtat de scară şi a început să meargă spre grupul de oameni cel mai apropiat. A văzut cum un individ puternic le dădea altor oameni să mănânce fecale. Oamenii aceia plângeau şi încercau fără succes să se opună. Înghiţeau porţii mari de mizerii, scoţând nişte sunete de revoltă neputincioasă. Văzându-l pe Tudor, au alergat spre el strigând:

– Un om viu! Un om viu! Ia-ne cu tine! Scoate-ne de aici! Salvează-ne!

Încercau să se agăţe de el, dar individul puternic i-a îndepărtat şi l-a întrebat:

– Pe cine cauţi aici omule?

– Îi caut pe cei patru călugări care au greşit faţă de Fecioara Maria pe muntele Athos.

– Nu sunt aici. Trebuie să cobori mai jos.

– Dar cine sunt cei care se agăţau de mine şi cărora le dădeai să mănânce rahat? – l-a întrebat Tudor.

– Cât au fost în viaţă au minţit continuu şi mult rău au făcut oamenilor cu minciunile lor. Acum îşi primesc răsplata.

Ceva mai departe, Tudor l-a văzut pe unchiul lui care fusese activist comunist. Realizase multe emisiuni la radio şi la televiziune sub genericul ”În lumina documentelor de partid”. Ani îndelungaţi a fost profesor de materialism dialectic şi istoric la Facultatea de partid ”Ştefan Gheorghiu” şi ajunsese într-o vreme vice-prim-secretar pe judeţ, funcţie pe care şi-a exercitat-o cu severitate şi care i-a adus o tristă notorietate în zonă.

– Unchiule, povesteşte-mi cum este aici. Spune-mi cu cine te-ai întâlnit şi cum este organizată această lume.

– Dacă-i ceri voie să te însoţesc în căutările tale, îţi voi spune tot ce vrei să afli.

L-a întrebat pe individul puternic dacă îl lasă pe unchiul lui să-i fie ghid şi a rămas surprins să vadă cu ce uşurinţă l-a lăsat liber. Aşa cum avea să afle mai târziu, orice dorinţă a lui, ca om viu, era lege nu doar pentru toţi paznicii şi torţionarii iadului, ci şi pentru orice suflet întâlnit.

– Lumea de-aici este construită după mintea pe care-am avut-o cât am fost în viaţă şi după faptele pe care le-am făcut. Eu am mâncat rahat o viaţă întreagă minţindu-i pe oameni de binefacerile partidului comunist şi pentru asta mi se dă să mănânc rahat o veşnicie. Când cineva se roagă pentru noi, porţiile ni se reduc şi ne apropiem tot mai mult de scară. Sunt unii care-au reuşit să urce scara şi să iasă de aici, pentru că au avut dincolo pe cineva care se ruga continuu pentru ei. Dar ăia care-au murit de mult şi nu-i mai ştie nimeni stau prin locurile cele mai groaznice. Aici m-am întâlnit cu cei mai mulţi colegi de partid şi fiecare suntem puşi să ne spunem public fiecare minciună pe care-am debitat-o. Aflăm apoi cât rău a făcut fiecare minciună, chiar şi cele care păreau nevinovate şi pentru fiecare ne primim pedeapsa. Nu doar în înghiţirea fecalelor constă pedeapsa noastră. Dacă minciunile noastre au dus la arestarea unor oameni sau chiar mai rău, la terorizarea sau la moartea unora, atunci suntem puşi să coborâm scara în zonele mai crunte. Când văd câte lumi sunt dedesubtul meu, mă cred norocos că sunt aici. Cel mai rău este focul care nu ne arde, ci ne mistuie şi ne face să ne blestemăm prostiile vieţii, mai ales când vedem lumina vie de la capătul scării. Toţi dorim să urcăm scara şi ne tânguim, plângem sau implorăm sufletele celor vii pe care-i cunoaştem să se roage pentru iertarea noastră. Dar nu cred că ele ne aud, căci atunci când unele rude vin lângă noi le întrebăm dacă au simţit vreodată chemările noastre de ajutor. Şi nu am cunoscut pe nimeni care să spună că a auzit vocile noastre cât a fost viu, nici în somn, nici în stare de trezie.

– Dar care rude au venit aici lângă tine, unchiule? – l-a întrebat Tudor.

– Aici este şi mama ta.

– Mama? – a întrebat Tudor emoţionat. Unde este? De ce e şi ea aici? Ce rău a făcut pe lume? Ne-a crescut pe toţi fraţii cu dragoste şi multe sacrificii a făcut pentru noi. Nu se poate să fie aici.

– Nu e aici, ci mai jos, în alt palier al iadului.

– Vreau s-o văd. Hai cu mine să-mi arăţi drumul – l-a rugat Tudor pe unchiul său.

– Te însoţesc şi la ea şi la călugării pe care-i cauţi. Ăştia sunt şi mai jos, pe ultimele etaje ale infernului, în fundăturile cele mai prăpăstioase în care i-au aruncat blestemele credincioşilor. Fiecare om care le-a văzut trupurile neputrezite şi nu s-a rugat pentru iertarea lor, i-a împins şi mai adânc în mlaştinile iadului. Dar trebuie să-mi promiţi că nu te vei depărta de mine nici o clipă şi nu mă vei lăsa pradă torţionarilor de-acolo. Şi trebuie să fii pregătit să rezişti rugăminţilor şi vicleşugurilor celor pe care-i întâlneşti, care vor vrea să se agaţe de tine să-i scoţi de-acolo. Trebuie să ieşi cât mai repede de-aici şi cel mai mare bine pe care-l poţi face cuiva din iad este să-i reţii numele şi să te rogi zilnic pentru iertarea sufletului lui atunci când vei fi afară.

Mergând umăr lângă umăr s-au apropiat de scară şi au început să coboare. Tudor îl întreba mereu de mama sa, dar unchiul îi spunea să aştepte şi să vadă cu ochii lui. Tot coborând, au ajuns la un moment dat la un nivel la care priveliştea era mai groaznică decât la nivelul anterior: o mulţime de femei erau puse să-şi mănânce pruncii avortaţi în timpul vieţii. Unele trebuiau mai întâi să-i ciopârţească în bucăţi, în timp ce pruncii ţipau: ”Nu mă omorî mamă! Nu mă omorî!” Altele erau puse să le mănânce mai întâi membrele, apoi corpul, în timp ce gurile copiilor urlau: ”Nu mă mânca mamă! Nu mă mânca!” Oricât încercau să se opună strângându-şi pruncii la sân, femeile erau forţate de indivizi înalţi şi puternici să-şi ucidă copii avortaţi, privind neputincioase la durerile acestora.

– Ajută-mă! – îl implorau femeile care-l vedeau. Roagă-te pentru copilul meu nenăscut Ionel şi pentru iertarea mea Ana, păcătoasa – i-a spus o femeie. Roagă-te şi pentru Vasile şi Andreea – i-a spus altă femeie. Şi pentru Laurenţiu şi Daniela, Victor şi Lăcrămioara, Andrei şi Aura, Iolanda şi Tudoriţa, Magda şi Miruna – şi multe femei încercau să-l facă să reţină numele copiilor avortaţi şi numele lor.

– Hai să mergem repede, nu mai sta să le priveşti groaza din ochi, căci nu le faci nici un bine aşa – îi spunea unchiul lui. Şi au trecut printr-un cor asurzitor de nume rostite cu ţipete, cu jale, cu fierbinţi implorări, până în apropierea unei văi în care un alt grup de femei erau pedepsite de alţi indivizi în moduri cât mai înspăimântătoare.

– Tina, unde eşti? – a strigat unchiul.

Şi atunci, din mulţime a ieşit mama lui Tudor cu pruncul avortat în braţe.

– Iartă-mă Tudorelul mamii de ce-am făcut, dar aşa am crezut atunci că vă pot creşte pe voi, ceilalţi copii ai mei. Mi-a fost teamă să mai am încă un copil, că erau vremuri vitrege şi nu credeam că am să pot face faţă greutăţilor. Şi acum trebuie să suport groaza uciderii lui şi a reproşurilor pe care mi le face mereu că nu mi-a păsat de el.

– Vino cu mine mamă şi nu te depărta de noi, căci trebuie să mă duc mai jos după cineva.

– Dar acolo căldura este de nesuportat şi pedepsele te paralizează câte-o sută de ani numai cum le vezi. Nu mai coborî fiule; întoarce-te în lumea celor vii şi roagă-te pentru noi.

Atunci Tudor s-a dezbrăcat şi a acoperit faţa mamei şi a fratelui nenăscut cu haina lui. S-au apropiat de scară şi au coborât-o cu repeziciune, fără să se oprească la alte niveluri. A apucat să vadă în fugă oameni care erau ucişi cu pietre de alţi oameni, a văzut trupuri mutilate, date pradă fiarelor, a privit linşajul la care erau supuşi unii dictatori şi tirani prea iubitori de statui cu chipurile lor, a urmărit cum unii erau înnecaţi în urina altora sau în lacuri de sânge, a privit carnagiile cele mai greu imaginabile pentru vreun om viu. Şi a auzit cum sufletele torturate îl strigau cu disperare, cerându-i să se roage pentru ele – pentru Cornel, Cătălin, Beatrice, Bogdan, Paul, Roxana, Marian, Nicoleta, Diana, Dorin şi câte şi mai câte nume.

Coborând neîncetat, fără să poposească pe alte niveluri ale infernului, a ajuns la capătul scării şi acolo era un râu. S-au suit toţi în barca legată de scară şi au vâslit spre mal. Acolo erau mai mulţi călugări şi preoţi care-şi plângeau continuu neascultarea de duhovnic, nepăstrarea sfintelor taine, nerespectarea cuvântului lui Dumnezeu sau hula Domnului. Pământul pe care stăteau era încins, iar corpurile lor se topeau, ieşindu-le prin orificii un lichid alb-gălbui, care se scurgea în lac. Iar ei se făceau tot mai mici, tot mai mici, până se topeau cu totul în pasta vâscoasă prin care barca aluneca. Un lichid în care ochii şi gurile implorau iertarea până când erau inevitabil lovite de vâslele lui Tudor şi se scufundau cu un urlet sfâşietor, revenind uneori la suprafaţă pentru câteva clipe, ca apoi să se afunde definitiv.

– Unde sunt călugării de pe Athos? – întreba Tudor pe cei din jurul lui.

– Mai departe – i-a răspuns un suflet. Acolo unde începe râul. Să nu puneţi piciorul pe pământ şi să nu atingeţi zeama râului. Şi rugaţi-vă pentru mine, călugărul Mihail. Şi pentru părintele Teofil – a spus altul. Şi un alt cor de nume s-a pornit să-l implore: Sofronie, Daniel, Gherontie, Sofian, Paisie, Grigore, Leon, Teofan.

A continuat să vâslească în pasta tot mai vâscoasă a trupurilor topite ale călugărilor, într-o atmosferă tot mai încinsă şi de nerespirat. Într-un târziu i-a recunoscut pe mal pe cei patru călugări.

– Urcaţi în barcă – le-a strigat el.

– N-are rost – i-a răspuns cel vârstnic. Cine poate să ierte nişte suflete născute strâmb, încărcate de dispreţul şi hula tuturor credincioşilor? Cum putem să apărem în faţa Fecioarei când suntem plini de păcatele cele mai grave? Lasă-ne şi du-te. Nu putem ieşi de-aici decât prin rugăciune. Roagă-te pentru noi şi cere-le şi altora să se roage pentru noi şi aşa, încet-încet, ne vom apropia de scară şi ne vom curăţi, pentru a apărea cum se cuvine în faţa Maicii Domnului ca să cerşim iertarea şi binecuvântarea ei.

– Urcaţi în barcă acum – le-a poruncit Tudor. Şi a început să-i tragă spre el cu toată împotrivirea lor.

În timp ce păşeau prin zeama fierbinte a trupurilor topite ale călugărilor, ei se opreau şi mângâiau suprafaţa ei, spunând: ”Iartă-mă Veniamine! Iartă-mă Dionisie!”. Urcarea celor patru călugări în barcă a fost o muncă uriaşă pentru Tudor. Căldura dogoritoare îl epuiza iar privirile pline de groază ale celor din jur îi încetineau eforturile. Se chinuia să le memoreze numele ca să se roage dincolo pentru iertarea lor. Orice suflet pe care-l ţinea aproape de el îl trăgea în jos şi-i făcea drumul de întoarcere la scară tot mai anevoios. Voia să se oprească să se odihnească, dar şi-a adus aminte de sfatul pustnicului Gorgonie şi a început să se roage Fecioarei Maria să-i dea putere să iasă cu bine din iad. A simţit că forţele i se refac şi a vâslit cu toată energia până la scară. Împingând cele şapte suflete pe trepte sau trăgându-le după el, a început un urcuş greoi. La fiecare nivel auzea ţipetele păcătoşilor şi vedea de departe sufletele unor cunoscuţi pe care ar fi vrut să le ia cu el, dar nu mai putea să facă un efort suplimentar şi nici nu mai putea să încetinească urcuşul. Privind în sus, i s-a părut că o vede la capătul scărilor pe Maica Domnului făcându-i semne să vină la ea. A început să urce treptele mai repede, fără să mai privească în jur, împingând vârtos sufletele buhăite şi leneşe ale celor patru călugări şi târând după el sufletele celor trei rude apropiate. Lumina de la capătul scării se făcea tot mai mare, iar vederea ei îi umplea inima de bucurie.

Într-un târziu a ajuns sus în peşteră. S-a îndreptat spre icoană să mulţumească Fecioarei pentru ajutor şi să o roage să primească în împărăţia ei şi sufletele celor trei rude. A pus din nou fruntea pe icoană şi, înainte de a spune ceva, a simţit cum Maica Sfântă îi pune iarăşi mâna pe păr şi îi dăruieşte o crenguţă cu nişte flori neobişnuite. A adormit imediat fără să mai apuce să privească sufletele lăsate la gura iadului.

N-a ştiut cât a dormit – câteva minute, câteva ceasuri, o zi sau mai mult. Când s-a trezit, intrarea în iad dispăruse ca şi când n-ar fi existat. Privind spre trupurile călugărilor de lângă el a văzut că erau descărnate – simple schelete uscate, fără urme de carne, piele sau lichid alb-gălbui. Îşi aducea aminte de călătoria prin iad şi de sufletele chinuite şi a început să se roage pentru toate numele pe care le reţinuse.

În această stare de rugăciune era când pustnicul Gorgonie a început să dea bolovanii la o parte şi să intre în peşteră. Schimbarea văzută l-a cutremurat şi a luat-o la fugă fără să spună nici un cuvânt. A venit repede înapoi împreună cu stareţul Marii Lavre şi cu mai mulţi călugări, pustnici şi muncitori. În jurul peşterii s-a adunat rapid o mulţime de oameni. Câţiva muncitori au început să vorbească destul de tare, acuzându-l că a mâncat carnea cadavrelor. Cei mai mulţi călugări se închinau, murmurând speriaţi: ”Doamne fereşte!”. Pustnicul Gorgonie le spunea câtorva feţe monahale cum l-a lăsat şi cum l-a găsit, spunând adesea: ”Uitaţi-vă la ochii lui. A fost dincolo.”

Tudor stătea în mijlocul peşterii, lângă icoană, cu crenguţa cu flori în mână, în faţa câtorva zeci de oameni care nu îndrăzneau să înainteze spre el şi nici să-l întrebe ceva. Stareţul mânăstirii a fost primul care s-a apropiat de el şi a întins mâna după crenguţă. A privit-o câteva clipe în tăcere, a mirosit-o si apoi s-a întors spre călugări spunând:

– E iasomie de Nazareth. Sfântul Siluan a descris-o în amănunt, spunând că Domnul Dumnezeu i-a dăruit Fecioarei Maria această plantă nemaiîntâlnită până atunci în lume. A plantat-o în curtea casei ei şi a avut mereu cu ea în toate călătoriile pe care le-a făcut o crenguţă care nu se ofilea niciodată. A dăruit sfântului Antonie o crenguţă ca mulţumire pentru întemeierea monahală a muntelui. A dăruit şi sfinţilor Grigorie Palama şi Vasile cel Mare o crenguţă similară care nu s-a ofilit decât după adormirea lor. Şi sfântul Siluan a primit de la Maica Domnului o crenguţă identică şi i-a descris-o arhimandritului Sofronie în toate detaliile. E o minune dumnezeiască! – a exclamat stareţul cu voce puternică.

Cei prezenţi s-au apropiat de Tudor – unii au început să-l îmbrăţişeze, alţii au căzut în genunchi în faţa lui, iar câţiva s-au mulţumit doar să-i atingă hainele. Alţii mai sceptici – muncitori şi pelerini – s-au apropiat de cele patru schelete şi le-au privit cu atenţie. Erau uscate şi păreau descărnate de mult, dar cu toate astea ei văzuse recent trupurile buhăite şi purulente.

– E ceva necurat la mijloc – îşi spuneau unii altora. O fi vreun vrăjitor care ştie nişte trucuri cu care le-a luat faţa călugărilor.

Deodată în peşteră s-a lăsat tăcerea. Nici un murmur şi nici o vorbă nu se mai auzea. Toţi şi-au întors privirea spre intrarea în peşteră. Şapte pustnici bătrâni se apropiau de Tudor.

– Sunt marii pustnici ai muntelui – i-a şoptit Gorgonie. Sunt singurii tunşi în Marea Schimă şi sunt sfetnicii de taină a Fecioarei Maria. Sunt stâlpii în viaţă ai ortodoxiei mondiale. Nu i-a văzut lumea de-aici pe toţi la un loc decât la moartea stareţului mânăstirii Vatopedu. E ceva neobişnuit venirea lor.

Cel mai vârstnic dintre cei şapte monahi, un om de 96 de ani, foarte slab şi înalt, cu o faţă suptă şi cu o pereche de ochelari cu sticlă groasă, s-a apropiat de Tudor sprijinindu-se în toiag. L-a privit de-aproape şi a început să-i pipăie faţa cu mâinile. Apoi a îngenunchiat şi i-a sărutat picioarele. Tulburat, Tudor l-a ajutat să se ridice. Bătrânul l-a îmbrăţişat cu atâta emoţie încât şi cei sceptici au rămas impresionaţi de gestul lui. Făcându-şi cu greu loc prin mulţimea de călugări care voiau să-i atingă şi să-i binecuvânteze, ceilalţi şase mari pustnici l-au îmbrăţişat şi l-au recunoscut pe Tudor ca pe un frate de-al lor.

– Vino cu noi – i-a spus cel bătrân. Şi întorcându-se către stareţ: Puneţi scheletele în osuar şi făceţi-le o slujbă creştinească.

A ieşit cu ei şi a dispărut o săptămână în locuri neştiute. Apoi a coborât la mânăstirea Marea Lavră împreună cu cei şapte sihaştri şi a cerut să fie tuns în monahism. Slujba a fost oficiată de stareţ, iar pustnicul Gorgonie i-a devenit duhovnic şi naş de călugărie. În lumina pală a lumânărilor, înveşmântat în cămaşa albă a curăţeniei, a făcut legământul de credinţă şi fost tuns în patru părţi ale capului în semn de cruce. A primit numele Migdonie, în cinstirea sfântului care a fost băgat de viu într-o groapă la ordinul împăratului Maximian. Dar toţi i-au spus Migdonie Imploratorul, pentru că a reuşit s-o convingă pe Maica Domnului să-i ierte pe cei de neiertat. A trecut prin ritualul îmbrăcării şi înzestrării cu noile sale ”arme”: cămaşa (haina veseliei), paramanul, brâul (pentru omorârea trupului şi înnoirea duhului), potcapul (coif al nădejdii mântuirii) şi camilavca (vălul care-l împiedică să vadă toate deşertăciunile lumii), tunica lungă, mantia şi rasa (hainele mântuirii), sandalele (pentru vestirea Evangheliei păcii), metaniile (sabia Duhului), crucea (cu care-l urmează pe Mântuitor) şi lumânarea (ca să aducă lumină înaintea oamenilor şi să vegheze păstrarea credinţei). A fost pentru prima oară în ultimele secole când un om a primit călugăria fără să petreacă trei ani în mânăstire ca novice purtând scufia şi încă un an ca rasofor purtând rasa cu mâneci largi, dar mulţi din cei prezenţi au spus că în momentul tunderii în monahism biserica se umpluse de îngeri.

În semn de cinstire a fost pus în fruntea grupului de pustnici care s-a pornit să oficieze slujba adormirii Maicii Domnului la paraclisul Metamorfosi – cel mai înalt loc de rugăciune aflat în vârful muntelui Athon, la peste 2.000 metri. Pe drumul spre vârf, grupul s-a mărit cu pustnici şi călugări de la toate mânăstirile şi schiturile, în aşa fel încât atunci când au ajuns la Panaghia – puţin mai jos de vârful Athonului – Biserica Maicii Domnului era plină de oameni şi înconjurată de o mare de părinţi în tunici negre. Niciodată n-au făcut acel greoi urcuş atâtea mii de călugări în acelaşi timp. A fost una din cele mai emoţionante slujbe la care au asistat, iar Migdonie i-a impresionat pe toţi cu harul său.

Au coborât muntele bucuroşi, discutând despre viitorul fratelui Migdonie Imploratorul. Dar bucuria le-a dispărut rapid, căci în faţa mânăstirii Iviru a fost arestat de poliţia greacă. Mergând spre portul Daphne, pe drumurile neasfaltate, înguste şi întortocheate ale muntelui, şoferul care conducea maşina poliţiei a pierdut controlul volanului şi s-a răsturnat în prăpastie. Când au ajuns la locul accidentului, autorităţile au găsit trupurile poliţiştilor mutilate de fiarele maşinii, dar n-au dat nicăieri de urma lui Migdonie. Pentru găsirea lui au suplimentat forţele de ordine, dar toate căutările au fost în zadar.

Dispariţia neobişnuită a noului călugăr a tulburat minţile sihaştrilor. Despre el au început să circule tot felul de informaţii. Pustnicul Gorgonie – duhovnicul lui – a spus celor din jur că Migdonie îl vizitează deseori. Serviciile secrete l-au pus sub atentă observaţie şi au văzut că mergea uneori vorbind singur, dar nu în acelaşi mod în care merg toţi părinţii muntelui, murmurând neîncetat rugăciunea inimii, ci vorbind cu cineva nevăzut. În jurul lui era în acele momente un miros puternic de iasomie. La scurt timp, indicatorul ”Afurismeno” de lângă schitul Vigla a fost înlocuit de cineva necunoscut cu altul pe care e scris ”Peştera Implorării”. În faţa peşterii a fost plantată crenguţa de iasomie de Nazareth, iar mirosul ei se simte şi acum de la mare depărtare, aducând tuturor aminte că trebuie să se roage nu doar pentru cei buni, ci şi pentru cei de neiertat.

"NEPASAREA si INDIFERENTA"?

2007-12-29T11:41:00.001-08:00

CAT SCANDAL pentru acest subiect!!!...

Acum inteleg si mai bine drama traita de Iisus... cu cata dezamagire in glas a rostit acest dezgustatot verset:
"La ai Mei am venit si ai Mei nu m-au primit"

Elisabeta Brănoiu 5 septembrie 12:49
Troita de la raspantie de drumuri!

Sfânta Troiţă este ridicată de familia mea, la poarta noastra, în Numele Marelui - "SEMN"... (văzut cu mai mulţi martori!) O UŞĂ care strălucea pe CER şi pe margine o înconjurau razele Soarelui. Pe UŞĂ, străluciau razele curcubeului. "LEGĂMÂNT SFÂNT" cu Poporul Român, ca mai apoi, să devină pictată pe ea: "BLÂNDUL PĂSTOR şi oile Sale". Dumnezeu a grăit : "Voi face Pământ Nou şi Lume Nouă" şi nimeni şi nimic nu-L va împiedica pe Dumnezeu să-şi ducă "PLANUL SĂU" la îndeplinit!

Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, “Poporul Ales al lui Dumnezeu”, ignorăm MAREA BUCURIE, sau încă nu ne dăm seama, că suntem împresuraţi de extraordinar...

+AMIN+ Doamne ajută!

Florin-Constantin Ilie, commented on your post in Ortodoxia românească
Doamnă Brănoiu, aş zice că sunt fericit căci -...

Florin-Constantin Ilie 5 septembrie 20:28
Doamnă Brănoiu, aş zice că sunt fericit căci - iată! - întâlnesc în lumea virtuală (oups... să fie o "coincidenţă"?...) un sfânt... . Pardon! O "sfântă" în viaţă. Dar mi-e teamă ca această "dulceaţă" să nu ascundă în ea vreo amărăciune, şi încă nu oricare, ci veşnică.

Eu nu am auzit Sfânt (mă refer la Sfinţii adevăraţi care au găsit şi au şi intrat pe Uşa cea adevărată, nu pe una închipuită...) care să iasă din casă şi să strige în gura mare că l-a miluit Dumnezeu cu semne mari şi minuni.

Dna Brănoiu, cei ai Adevărului nu se propovăduiesc pe sine, ci Duhul Sfânt mărturiseşte aceasta despre ei.

Dar am auzit că li se va îngădui unor îngeri căzuţi (dar poate că deja se întâmplă aceasta...) să facă multe semne mari şi minuni, "ca să piardă, de va fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi" (sper să nu fiu iar socotit vreun mare tălmaci, acestea sunt simple lecţii de ortodoxie primite de noi toţi de la Părinţi, nu e nimic supranatural în aceste consideranţiuni pur logice).
Istoricul comentariilor

Elisabeta Brănoiu 5 septembrie 15:41
"Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau!" Dar Tu, care stapanesti marile si potolesti turburarea valurilor, ridica-Te si ma ajuta! Risipeste neamurile care-imi doresc razboiu si infrangele cu puterea Ta. Tie ma rog: arata "slava minunilor Tale" si taria bratului Tau, ca eu n-am alta nadejde decat in Tine, Dumnezeul meu.

Elisabeta Brănoiu 5 septembrie 13:37
Eu am fost datoare sa va fac cunoscut, MESAJUL si daca nu veti crede, nu intrati pe USA care sta deschisa pe Cerul Romaniei noastre. Stati afara... Sarmanul NOE, pe vremea lui, in loc lumea sa se caiasca de pacate, il facea tot pe Noe "nebun'.

Paraschiva Macovei 5 septembrie 13:24
aveti mare dreptate

Ciobanu Stelica 5 septembrie 13:19
Doamna Branoiu,cred ca avea dreptate Florin Constantin Ilie.La inceput am crezut ca este dur cu dvs,insa...Duhovnicul dvs ce spune despre semnele astea?Doamne Sfinte,cata lume ratacita!!!Macar ,tine pt mata ,,semnele ,,astea.Te rog sa nu te superi,dar cunosc o multime de astfel de primitori de semne.Ia citeste matale ,,Despre Inselare,, a sfantului Ignatie Briancianinov si ia aminte le ceea ce spune sfantul acolo.Ma iertati,nu am dorit sa va supar,insa,prea de tot.Fiecare avem cate-o doaga,insa ratacirile astea pe care dvs le luati drept descoperiri,intrec orice limita.As vrea sa-mi spuneti parerea duhovnicului dvs.

Iordache Aurel
“e adeverirea vorbelor ,,cei dintai vor fi cei de pe urma , iar cei de pe urma vor fi cei dintai , Amin,adica biserica din vechime va fi cea dintai ! si reciproca : biserca cea dintai va fi cea originara adica cea din ,,urma sau din vechime , Amin,adica BISERICA CEA NEDEZBINATA CRESTINA ORTODOXO-KATOLICA ORIGINARA? , AMIN”.

Raspunsul meu:
Domnul Iordache Aurel, mi-aţi trimis acest articol şi pe Pagina mea, nu ştiu dacă aţi aşteptat vre un răspuns de la mine, dar plăcerea mă face să intervin:
,,cei dintâi vor fi cei de pe urmă, iar cei de pe urmă vor fi cei dintâi” Dragă Prietene, acest verset are o mare încărcătură spirituală!... şi nu poate fi răstălmăcit după bagajele noastre de cunoştinţe, ci Sf. Scripturi, pot fi răstălmăcite numai de oameni luminaţi de Dumnezeu! Cu mai multă exactitate, citind noi poveţele Sfinţilor Părinţi din Pateric care au avut o perfectă viaţă trăitoare în Hristos:
“Fraţii Părinţi ai Schitului au prorocit pentru neamul cel de pe urmă:
- Ce am lucrat noi? ziceau ei şi răspunzând unul din ei mai mare cu viaţa şi cu numele Ava Isarion, a zis:’’
- Noi, poruncile lui Dumnezeu le-am făcut! Şi răspunzând fraţii au zis:
- Dar cei după noi?... Oare ce vor face? Şi a zis:
- Vor să vină la jumătatea lucrului nostru! Si au zis fraţii:
- Dar cei după dânşii, ce? A zis Ava Isarion:
- Nu au nicidecum ‘’lucru’’ cei ai neamului şi rândului aceluia, ci va să vină lor ‘’ispită’’ mare. Şi cei ce se vor afla ’’lămuriţi’’ în vremea aceea, mai mari şi decât noi şi de cât părinţii noştri se vor afla!?!’’... (Patericul. Viaţa Sf. Isarion)
Iată, Bisrica este de la începuturi, UNA, şi ea STĂ, nu cade niciodată! Este singura Credinţă Curată Apostolescă şi Sabornicească Biserică pentru care şi-a dat viaţa Iisus şi Apostolii Săi. Trimiteri: “Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. 4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; 5. Este un Domn, o credinţă, un botez, 6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. (Efeseni cap.4)
“Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.” (1Cor. 11-17).
Ce să înţelegem? Că acest verset se refară la “credincioşi”? DA. Ei au coborâşurile şi urcuşurile lor, pe calea duhovnicească:
“- Noi, poruncile lui Dumnezeu le-am făcut!” zice Avva. Ei erau nişte drept măritori-creştini! Dacă apunea soarele şi se aflau cu căruţa în gârlă, acolo dejugau boii. Ştiau că de când apune soarele Sâmbăta şi pănă Luni când răsare, nu le este permis înjugatul boilor. Pe când puterile noastre sufleteşti au slăbit, fiindcă s-a cuibărit nepăsarea faţă de Dumnezeu şi indiferenţa făţă de LEGE, de Porunci. Trimiterile ne conduc la “Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire”. (1Cor. 15 -41). Cine vor fi cei lămuriţi din cei de pe urmă, ajunşi înaintea Sf. Părinţi?!...
”Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte. 2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică. 3. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor. 4. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa”. (Daniel12- 1,2,3,4).
Deci, cine sunt, (şi cei de astăzi sunt), înţelepţii de pe urmă?!... ne spune foarte clar Daniel, dar nu “oricine propovăduieşte Cuvântul, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii!” Adică cei din Prima Biserică Apostolească şi Sabornicească de la începuturi. Să medităm oameni buni, ce este de făcut?!... şi cum pot fi lămuriţi şi cei ce s-au lepădat de această Una Credinţă, Una Biserică? Afând noi că la schisma de la anii 1054, un patriarh a zis: “Eu sunt mai mare decât voi toti, să mi se zică Papă, că eu deţin mormântul lui Petru pe care Iisus a întemeiat Biserica Sa. Deci să fiţi sub ascultarea mea”. Atunci şi-au aruncat anamatizări, unul altora.
Papa Paul, atuci când a venit în vizită, a ridicat această ANATEMA, sărutând pământul Romăniei, zicând : “Nu plecăm la UNIRE fără România”. In zadar, că nu s-au căit şi de păcatele lor, să se reîntoarcă la Bisrica mamă de unde s-au rupt. Acum Dumnezeu a dat GLAS Pământului: « Voi face Pământ Nou şi Lume nouă ! »
Iată, ne revine promovarea şi mediatizarea Credinţei Adevărate care a rămas neschimbată de la Iisus Hristos, pentru care şi-a dat viaţa să devenim toţi un singur Trup, cap fiindu-ne El, Dumnezeul Cerului şi al Pământului. Credinţa noastră trebuie să crească, să devenim înţelepţii pămantului, dacă vrem să devenim creştini autentici, altfel ne va fi nouă mai rău ca Sodomei şi Gomorei. Eu m-am ocupat de editarea acestei cărţi : « IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! » Toţi zic că e ficţiune şi o ignoră! Sfânta Scriptură ne dă trimiteri:
“1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui, 2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte. 3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. 4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei; 5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei”.(Apoc, 18).
Mai meditaţi oameni buni!...

Răspunsul meu, pentru Florin-Constantin Ilie:
Puiule, eu nu îţi răspund tot cu acelaş duh de ceartă, totuşi sunt obligată să te întreb, ai citit vrodată Biblia?! (se vede că da), dar mai are la urmă şi Apocalipsa! Dacă zici că eşti în stare să tălmăceşti versetele ei, mai bine decât Sf. Părinţi, atunci ce ai înţeles din Apoc., vine Sfârşitul lumii?... că semnele sunt cutremurătoare asupra noastră (cei luminaţi văd aceasta). Oare nu stă scris că ne va deschide o UŞA, Cel ce deţine cheile ei?: ”Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide.... iată, am lăsat înaintea ta o UŞA deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă” (Cap.3). Şi s-a deschis, omule, trezeşte-te! Cu siguranţă s-a deschis, dacă nu crezi, înseamnă că nu cunoşti GLASUL Păstorului nostru Iisus şi dacă nu te grăbeşti, vei bate şi va fi prea târziu să-ţi mai deschidă, cineva. Tu crezi, oare, că Dumnezeu doar te abureşte, aşa, ca politicienii?... Cum promit ei şi nu se ţin de cuvănt?... Ştiu eu ce ştiu, şi dacă minte Dumnezeu atunci voi pica şi eu de mincinoasă, dar eu sunt gata să-mi dau şi viaţa pentru CUVÂNTUL SĂU !....Sau aţi devenit aşa de neîncrezători că acum când a venit ADEVARUL nu-l mai credeţi ?... UŞA, încă, stă deschisă pe Cerul Romăniei noastre ! Dumnezeu ne-a făcut CHEMAREA să ne pregătim Haina de Nuntă la CINA NUNTII MIELULUI CERESC. E cu noi, “Aleşii Săi!”... ne-a îndemnat să ieşim dintre nelegiuiţii pământului care ne abate de la Una Credinţă, Unul Botez, Unul Trup Biserică, şi Unul Dumnezeu, Curata Credinţă Ortodoxă !... Şi, iată, am ieşit, că... după cum începuseră să se facă Unirea... aşa... cu ecumenismul?!... Doamne fereşte, eram cu toţii la Gheena. Dumnezeu coboară frumuseţile Raiului, deasupra Poporului nostru « Popor Ales », să-i descopere lui nemărginitele, necuprinsele şi nemaiîntâlnitele Frumuseţi şi Bogăţii Cereşti, să ştie pentru ce îndură martirajul, că a cunoscut câtă prigoană va veni peste el !... (şi n-a venit?) Totodată ne arată şi Cetatea Noului Ierusalim, adică Mireasa pregătită pentru Nuntă şi ne promite celor ce vom biruii că ne va face « Stâlpi ai Noului Ierusalim » : Iată ce am de gând să fac : « Pământ Nou şi Lume Nouă ! » zice Domnul
« Nu se ştie când », poate azi, poate mâine... sau va mai dura ani, că interesul antihristului este să ne ţină pe loc, să se piardă definitiv credinţa Ortodoxă, dar tu eşti sigur că haina ta e atât de curată şi nu-ţi pasă ? Sau poate nu vrei să intri, cine te obligă?... Stai afară dacă asta vrei !... Iisus n-a obligat niciodată pe nimeni, pe tine de ce te-ar obliga?...

Florin-Constantin Ilie, commented on your post in Cuvant ORTODOX
. Aşa este, părinte. " Plangeti-ma, lucratori...
Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 06:21
.
Aşa este, părinte.
" Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si indracit cu pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, care L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune. Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama. Plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre aproapele o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor. Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios."...
De plâns sunt...
Istoricul comentariilor
Eugen Rosu
Eugen Rosu 6 septembrie 05:30
Florin, iti apreciez zelul pentru Ortodoxie si invataturile ei curate, dar cand vine vorba de a corecta pe cineva incearca sa folosesti si blandetea. Multumesc pentru intelegere si ascultare.
Eugen Rosu
Eugen Rosu 6 septembrie 05:28
Draga Elisabeta, nu am prea inteles legatura textului din Apocalipsa si comentariile lungi atasate. In primul rand atasamentel tale sunt foarte lungi. Te rog posteaza doar esentialul, punctul de vedere, iar daca chiar vrei sa scrii cat ai scris aici, posteaza ca documente. Citatul pe care tu il folosesti din Apocalipsa se reffre la Babilon ca marea desfranata (curva cea mare) vezi capitolul 17 din Apocalipsa. Este tarziu cand scriu acetse randuri si nu am avut rabdarea sa citesc tot ce ai scris, dar din ce am citit faci mari confuzii de termeni: ex: asociezi marea curva cu nasterea lui Hristos. NU am inteles asocierea textual cu doctrina mantuirii. Va sugerez ca pentru inceput sa va limitati la Sfintele Evanghelii de la Matei si Luca, iar apoi incepeti cu Faptele Apostolilor si cele doua Epistole catre Corinteni, iar dupa aceea mai vorbim. Nu incercati interpretarea Apocalipsei, pentru ca ati dovedit ca nu intelegeti mesajul liturgic/mantuitor al acestei carti. Va multumesc pentru intelegere si ascultare.

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:08
Domnilor admini, aveţi o opţiune la setările paginii prin care nu creează documente care cum vrea sau cum i se nă'zare...

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:05
...
@"...El a deschis deja USA pe Cer prin care va intra toate neamurile pamantului care-i va cunoaste GLASUL Pastorului , Iisus Hristos. USA sta deschisa numai pentru UNA SABORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA CURATA (Ortodoxa) , pentru adevaratii FIi ai lui Dumnezeu..."

Doamna Brănoiu, dar chiar nu vă e ruşine? Cum adică "a deschis deja uşa"?

Ce vreţi să spuneţi, că uşa mântuirii a fost închisă şi abia acum, trimiţând un "înainte-mergător", s-a deschis...?

Dvs nu sunteţi conştientă de ce afirmaţi. Pentru că ceea ce spuneţi presupune că până acum "Uşa" a fost închisă, ceea ce este erezie crasă.

"USA" - scuzaţi-mă, dar poate folosiţi diacritice, dna româncă scriitoare... . Că pot să înţeleg USA=United State of America. Dar şi SUA sunt deschise demult, se dau vize dinaintea "viziunii dvs"...

Mă rog, fie ca USA să fie uşă, întrebarea se pune:

- Unde aţi mai văzut dvs ca o casă să intre pe propria ei uşă?
Sau dvs nu mai vedeţi casa din cauza uşii...?

Uitaţi ce este, dacă acum aţi descoperit Uşa mântuirii, ne bucurăm. Bine aţi venit în Casa Domnului - Biserica ortodoxă, în cămara BOR (că dvs spuneţi căî în România aţi "văzut" Uşa). Această Uşă este deschisă de 2000 de ani, nu ştim alţii pe unde au rătăcit până acum...

Dar ne rugăm să nu mai rătăcească de acum încolo şi să nu mai încurce uşile...

Doamne ajută!

P.S. - Doamne! De unde privesc un singur citat, din orice unghi l-aş privi din nou numai ciudăţenii...
"El a deschis deja UŞA pe Cer...".

Dnă, dumneavoastră mergeţi şi întrebaţi orice preot ortodox şi vă va răspunde adevărul: Cerul este deja în Biserică! Tot de 2000 de ani.
Măi, măi, măi...

Elisabeta Brănoiu 31 august 13:58
Sofia este o persoana reala ,sau un personaj de roman,o fictiune ? DA, mai reala ca oxigenul de care nu putem trai mai mult de 5 minute, numai ca sub alt nume.Si... din modestie a plecat in pelerinaj la Mormantul Domnului "IERUSALIM" si nu s-a mai intors. Va dau si citate din Sf. Scripturi: 3 "Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului." (Apoc. -11) Era sa nu ma mai intorc pe aici, dar numai din frica de Dumnezeu sa nu gresesc cu ceva si sa ma arunce in iadul infiorator. Doamne fereste si pe dusmani, de dusmanii mei, vorba batranilor mei Asa sa ne ajute Dumnezeu"

Mateas Viorica 29 august 18:56
in fata lui Dumnezeu nu exista catolic ortodox trebue sa ne unim in rugaciune pentru noi toti nu sta scris care e la religia aleasa ,sa ne unim in rugaciune penntru noi toti caci ISUS e iubire e pace e liniste e totu ,doamne ajutane ca santem cu toti pacatosi
Badoi Teodora
Badoi Teodora 29 august 18:45
SCUZE (D-ZEU)
Badoi Teodora
Badoi Teodora 29 august 18:44
PANA LA URMA SI PREOTI SUNT TOT OAMENI CUCA SI CEILALTI.UNI MAI CU HAR SI MAI CU SARG,ALTII ALTFEL(CA SA MA EXPRIM BLAND)!CA IN ORICE MESERIE SI IN PREOTIE EXISTA SI UNII MAI SLABI.DAR PANA LA URMA CREDINTA IN d-ZEU A FIECARUIA DINTRE NOI ESTE MAI IMPORTANTA.fIECARE VA FI JUDECAT DUPA FAPTELE SALE SI NU DUPA RANG SAU AVERE.

Elisabeta Brănoiu 29 august 17:58
Cristina, draga copila, aici, cu astfel de pretentii incepe sa se ridice femeia?!... Offff.... Doamne! Vremurile de pe urma sunt si mai aproape dupa cum ma asteptam?!... Suna a "trambita luciferica!" Alunga-te Iisus Domnul, pe tine, vrajmas viclean, sa te certe sa piei din toata calea si tot cuprinsul copiilor nostri, din tara si de pretutindeni. Lasa-ne sufletele curate! Pleaca singur in iadul tau Duh necurat. +AMIN+.

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:08
Domnilor admini, aveţi o opţiune la setările paginii prin care nu creează documente care cum vrea sau cum i se nă'zare...

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:05...

@"...El a deschis deja USA pe Cer prin care va intra toate neamurile pamantului care-i va cunoaste GLASUL Pastorului , Iisus Hristos. USA sta deschisa numai pentru UNA SABORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA CURATA (Ortodoxa) , pentru adevaratii FIi ai lui Dumnezeu..."
Doamna Brănoiu, dar chiar nu vă e ruşine? Cum adică "a deschis deja uşa"?
Ce vreţi să spuneţi, că uşa mântuirii a fost închisă şi abia acum, trimiţând un "înainte-mergător", s-a deschis...?
Dvs nu sunteţi conştientă de ce afirmaţi. Pentru că ceea ce spuneţi presupune că până acum "Uşa" a fost închisă, ceea ce este erezie crasă.

"USA" - scuzaţi-mă, dar poate folosiţi diacritice, dna româncă scriitoare... . Că pot să înţeleg USA=United State of America. Dar şi SUA sunt deschise demult, se dau vize dinaintea "viziunii dvs"...
Mă rog, fie ca USA să fie uşă, întrebarea se pune:
- Unde aţi mai văzut dvs ca o casă să intre pe propria ei uşă?
Sau dvs nu mai vedeţi casa din cauza uşii...?

Uitaţi ce este, dacă acum aţi descoperit Uşa mântuirii, ne bucurăm. Bine aţi venit în Casa Domnului - Biserica ortodoxă, în cămara BOR (că dvs spuneţi căî în România aţi "văzut" Uşa). Această Uşă este deschisă de 2000 de ani, nu ştim alţii pe unde au rătăcit până acum...

Dar ne rugăm să nu mai rătăcească de acum încolo şi să nu mai încurce uşile...
Doamne ajută!

P.S. - Doamne! De unde privesc un singur citat, din orice unghi l-aş privi din nou numai ciudăţenii...
"El a deschis deja UŞA pe Cer...".

Dnă, dumneavoastră mergeţi şi întrebaţi orice preot ortodox şi vă va răspunde adevărul: Cerul este deja în Biserică! Tot de 2000 de ani.
Măi, măi, măi...

Elisabeta Brănoiu 31 august 13:58
Sofia este o persoana reala ,sau un personaj de roman,o fictiune ? DA, mai reala ca oxigenul de care nu putem trai mai mult de 5 minute, numai ca sub alt nume.Si... din modestie a plecat in pelerinaj la Mormantul Domnului "IERUSALIM" si nu s-a mai intors. Va dau si citate din Sf. Scripturi: 3 "Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului." (Apoc. -11) Era sa nu ma mai intorc pe aici, dar numai din frica de Dumnezeu sa nu gresesc cu ceva si sa ma arunce in iadul infiorator. Doamne fereste si pe dusmani, de dusmanii mei, vorba batranilor mei Asa sa ne ajute Dumnezeu"

Elisabeta Brănoiu 31 august 13:16
"Iisus ""aservind"" Romania ca model ?" Ooofff... sa nu va auda Sfintii Martiri ai neamului nostru care au inrosit cu sangele lor glia tarii Romanesti. Cate razboaie am dat altor neamuri sa le acaparam bunastarea lor si cati ne-au dat ele noua?!... Cititi cu atentie o carte care o s-o editeze in curand Mircea Dogaru: "Un gând care a speriat şi sperie în continuare Europa"
"Katyn-ul românesc - masacrul de la Fântâna Albă" Va dau si trimiteri: "Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.
7. Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide:
8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, ................ "deşi ai putere mica"....................... tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.
9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.
10. Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.
11. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu - şi numele Meu cel nou" (Apoc. 3). Si iar de aici gasiti alte trimiteri.

Raspunsul meu
Elisabeta Brănoiu 31 august 12:39
"Unde ati gasit duneavoastra in Sfanta Scriptura sau in Sfanta Traditie ca Dumnezeu va incheia un legamant special cu poporul roman ?" Eu spun un ADEVAR din Adevarul Divin, prin relatia directa cu Dumnezeu, dar va pot da si trimiteri la Proorocul Isaia, care a marturisit si despre vremea de pe urma: 5.Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El! Iată ce grăiesc fraţii voştri care vă urăsc şi vă prigonesc pentru numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să o vedem din bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.
6. Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor.
7. Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.
8. Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
9. Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?
10. Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi!
11. Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale!
12. Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
13. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.
14. Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.
15. Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc.
16. Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! De aici gasiti alte multe trimiteri.

Elisabeta Brănoiu 31 august 12:26
"De ce scrieti OM cu majuscule ?" Poate ca i se cuvine cea mai mare cinste! "Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei" (PS 48).

Florin-Constantin Ilie:
« @" ...Ii puneti conditii lui Dumnezeu?!!"
Sunteţi Dumnezeu, dna Elisabeta?... »

Raspunsul meu:
Sa te ierte Dumnezeu şi să nu faci parte din caprele care vor sta dea-stânga Mântuitorului la Ziua cea grea a Judecăţii, că acolo va fi tot mândrul, înconjurat de întunericul laturei celei de la Miazănoapte... iadul! Că eu nu m-am făcut pe mine Dumnezeu. Am explicat in toate scrierile mele ca nici scriitoare nu sunt, ci am primit Manuscrisul : « IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! » cu îndatorirea nu numai al edita, ci a distribuii Mesajul dincolo de coperţile Cărţii. Pentru asta, ca să fiu şi mai bine înţeleasă, voi posta şi aici, lecturarea acestei cărţi AMIN.

Istoricul comentariilor
Eugen Rosu
Eugen Rosu 6 septembrie 05:30
Florin, iti apreciez zelul pentru Ortodoxie si invataturile ei curate, dar cand vine vorba de a corecta pe cineva incearca sa folosesti si blandetea. Multumesc pentru intelegere si ascultare.

Eugen Rosu 6 septembrie 05:28
Draga Elisabeta, nu am prea inteles legatura textului din Apocalipsa si comentariile lungi atasate. In primul rand atasamentel tale sunt foarte lungi. Te rog posteaza doar esentialul, punctul de vedere, iar daca chiar vrei sa scrii cat ai scris aici, posteaza ca documente. Citatul pe care tu il folosesti din Apocalipsa se reffre la Babilon ca marea desfranata (curva cea mare) vezi capitolul 17 din Apocalipsa. Este tarziu cand scriu acetse randuri si nu am avut rabdarea sa citesc tot ce ai scris, dar din ce am citit faci mari confuzii de termeni: ex: asociezi marea curva cu nasterea lui Hristos. NU am inteles asocierea textual cu doctrina mantuirii. Va sugerez ca pentru inceput sa va limitati la Sfintele Evanghelii de la Matei si Luca, iar apoi incepeti cu Faptele Apostolilor si cele doua Epistole catre Corinteni, iar dupa aceea mai vorbim. Nu incercati interpretarea Apocalipsei, pentru ca ati dovedit ca nu intelegeti mesajul liturgic/mantuitor al acestei carti. Va multumesc pentru intelegere si ascultare.

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:08
Domnilor admini, aveţi o opţiune la setările paginii prin care nu creează documente care cum vrea sau cum i se nă'zare...

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 05:05...

@"...El a deschis deja USA pe Cer prin care va intra toate neamurile pamantului care-i va cunoaste GLASUL Pastorului , Iisus Hristos. USA sta deschisa numai pentru UNA SABORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA CURATA (Ortodoxa) , pentru adevaratii FIi ai lui Dumnezeu..."

Doamna Brănoiu, dar chiar nu vă e ruşine? Cum adică "a deschis deja uşa"?
Ce vreţi să spuneţi, că uşa mântuirii a fost închisă şi abia acum, trimiţând un "înainte-mergător", s-a deschis...?

Dvs nu sunteţi conştientă de ce afirmaţi. Pentru că ceea ce spuneţi presupune că până acum "Uşa" a fost închisă, ceea ce este erezie crasă.

"USA" - scuzaţi-mă, dar poate folosiţi diacritice, dna româncă scriitoare... . Că pot să înţeleg USA=United State of America. Dar şi SUA sunt deschise demult, se dau vize dinaintea "viziunii dvs"...

Mă rog, fie ca USA să fie uşă, întrebarea se pune:

- Unde aţi mai văzut dvs ca o casă să intre pe propria ei uşă?
Sau dvs nu mai vedeţi casa din cauza uşii...?

Uitaţi ce este, dacă acum aţi descoperit Uşa mântuirii, ne bucurăm. Bine aţi venit în Casa Domnului - Biserica ortodoxă, în cămara BOR (că dvs spuneţi căî în România aţi "văzut" Uşa). Această Uşă este deschisă de 2000 de ani, nu ştim alţii pe unde au rătăcit până acum..
Dar ne rugăm să nu mai rătăcească de acum încolo şi să nu mai încurce uşile...
Doamne ajută!

P.S. - Doamne! De unde privesc un singur citat, din orice unghi l-aş privi din nou numai ciudăţenii...
"El a deschis deja UŞA pe Cer...".

Dnă, dumneavoastră mergeţi şi întrebaţi orice preot ortodox şi vă va răspunde adevărul: Cerul este deja în Biserică! Tot de 2000 de ani.
Măi, măi, măi...

Raspunsul meu la alta intrebare:
Silviu Damse 30 august 23:02
Sofia este o persoana reala ,sau un personaj de roman,o fictiune ?

Elisabeta Brănoiu 31 august 13:58
Sofia este o persoana reala ,sau un personaj de roman,o fictiune ? DA, mai reala ca oxigenul de care nu putem trai mai mult de 5 minute, numai ca sub alt nume.Si... din modestie a plecat in pelerinaj la Mormantul Domnului "IERUSALIM" si nu s-a mai intors. Va dau si citate din Sf. Scripturi: 3 "Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului." (Apoc. -11) Era sa nu ma mai intorc pe aici, dar numai din frica de Dumnezeu sa nu gresesc cu ceva si sa ma arunce in iadul infiorator. Doamne fereste si pe dusmani, de dusmanii mei, vorba batranilor mei Asa sa ne ajute Dumnezeu"

Florin-Constantin Ilie commented on his post in Ortodoxia românească.
Doamne ajută! Rezultatul după 20 de ore (au...
Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 17:12
Doamne ajută!

Rezultatul după 20 de ore (au mai rămas 52...):
- voturi pro = 2
- vot contra = 1
Istoricul comentariilor
Elisabeta Brănoiu
Elisabeta Brănoiu 6 septembrie 15:36
Multumesc Domnul Nelu, numele D-vs. sa fie scris in Cartea Vietii si dragostea lui Dumnezeu sa va insoteasca pretutindeni! AMIN.
Nelu Duca
Nelu Duca 5 septembrie 20:40
Şi eu sunt pentru

Florin-Constantin Ilie
Florin-Constantin Ilie 5 septembrie 20:30
Normal, eu unul sunt pro :)...
Mesaj original
Florin-Constantin Ilie

Florin-Constantin Ilie 5 septembrie 20:10
Doamne ajută!

Rog membrii şi adminii acestei pagini ca, timp de trei zile, să votăm propunerea de mai jos, făcută d-nei Brănoiu, care pretinde că are un manuscris revelat şi doreşte cu tot dinadinsul, să-l posteze aici.

"Doamnă Elisabeta Brănoiu,

vă rog, dacă aveţi de gând să propovăduiţi un manuscris de la care aveţi pretenţia că este revelat, să vă faceţi o pagină aparte şi cine vrea să vă cunoască manuscrisul să meargă acolo."

Dupapui Demorosan, commented on your post in Cuvant ORTODOX
Dupapui Demorosan 6 septembrie 10:15
#Elisabeta Brănoiu / fiti amabila si va treceti religia sa stie lumea cu cine are deaface ...nu va fie rusine sa scrieti daca sinteti ORTODOX ...Doamne ajuta!

Istoricul comentariilor
Silviu Damse
Silviu Damse 6 septembrie 09:38
Ar fi bine sa va orientati si duneavoastra dupa canoanele Bisericii -Branoiu

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 09:22
Dumnezeu*

Badoi Teodora 29 august 18:57
AMIN!

Mateas Viorica
Mateas Viorica 29 august 18:56
in fata lui Dumnezeu nu exista catolic ortodox trebue sa ne unim in rugaciune pentru noi toti nu sta scris care e la religia aleasa ,sa ne unim in rugaciune penntru noi toti caci ISUS e iubire e pace e liniste e totu ,doamne ajutane ca santem cu toti pacatosi

Raspunsul meu pentru Pr. Silviu Damse :
Sarut-mana Parinte, binecuvantati, de ce n-ati scris si Preot langa nume?... acum am intrat pe Pagina Sfintiei Voastre!... Si, Doamne ajuta si fratelui meu Dupapui Demorosan! E firesc ca eu aici, am picat ca musca in lapte, vorba proverbului stramosesc si pentru asta, ma simt vinovata. Am blog pe foarte multe SITE-uri, pe ele am trecut religia. Au trecut niste ani, de cand spun aceleasi lucruri si aproape ca miroase a fum creierul meu, dar acesta nu este un motiv sa nu continui sa-mi declar fara nicio rusine credinta. Deci, va raspund cu toata sinceritatea si cu draga inima la ultimul D-vs comentariu: "Elisabeta Brănoiu / fiti amabila si va treceti religia sa stie lumea cu cine are deaface..." "Religia ORTODOXA", Dragilor!... sunt mai ortodoxa decat toti ortodocsii din lume... (am voie sa spun , chiar imi este ingaduit). Nu, nu va mirati, sunt gata sa-mi dau oricand "viata" pentru Dumnezeu, Maica Domnului si toate Puterile Ceresti. Iubesc cu inima curata pe toti FRATII mei ortodocsi, si pentru ei mi-as da "viata" cu bucurie, numai sa nu-i mai aud ca vorbesc multe si nevrute! Dar cu teama a nu-L supara cu nimic pe Dumnezeu, rabd si ma las dispretuita si ma bucur ca intamin asa de mari greutati, aici pe pamant. Ceea ce am scris in toate articolele mele, e numai ADEVAR, si stiu ce spun cand spun acestea. Le-as spune si sub juramant, numai ca fratii mei ortodocsi, nu vor sa fie comunicativi. sau, probabil, nu vor sa se injosesca, ascultand la vorbele unei persoane atat de modesta, atat de inculta, fara nicio pregatire teologica. Recunosc, nu am nicio pregatire, am 67 de ani, am facut studiile pascand oile pe campuri. Nici nu cer nimanui vreo pretentie a mi se acorda merite deosebite. Aceasta a fost Voia lui Dumnezeu. Eu o implinesc cu draga inima si nu pot a urmarii intuitiile oamenilor, chiar daca ma lovesc nevinovata si-mi zic fara sa ma judece "eretica, habotnica sau alte cuvinte si mai grele". Mi s-au inchis toate barierele de comunicare cu oamenii si de acum am zis sa nu mai vorbesc cu oamenii despre Dumnezeu ci sa vorbesc numai cu Dumnezeu despre oameni. Poate nu prea suna bine, dar si de la Dumnezeu sunt mesaje care se aud si se pot citi si-n Sf. scriptura: "Le va fi lor rau mai mult decat Sodomei si Gomorei, ca sluga care-mi cunoaste VOIA MEA si nu MA asculta va fi batuta cu mai multe bice decat aceea care nu stie!" nu-mi amintesc acum unde scrie si Sfintia voastra e mai competent decat mine sa recunoasca acest verset. De ce s-a ajuns aici? Nu pot raspunde si nici nu sunt eu aceea cere sa dau socoteala in locul altcuiva. Eu am doar Sfanta Datorie sa constientizez despre "MESAJUL" dezvaluit Acestui ostenit si impovarat popor care de 2000 de ani, a mers frumos si cuminte dupa Iisus Hristos, cahiar daca L-a mai suparat cateodata. Daca doriti eu mai pot posta Lecturarea cartii: "IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" a carei autor sunt. Veti intelege mai multe. Mi-ar prinde bine o incurajare, dar daca drumul meu este numai barire, tot ii dau slava si marire lui Dumnezeu.

•
Florin-Constantin Ilie
Doamne ajută!

Rog membrii şi adminii acestei pagini ca, timp de trei zile, să votăm propunerea de mai jos, făcută d-nei Brănoiu, care pretinde că are un manuscris revelat şi doreşte cu tot dinadinsul, să-l posteze aici.

"Doamnă Elisabeta Brănoiu,

vă rog, dacă aveţi de gând să propovăduiţi un manuscris de la care aveţi pretenţia că este revelat, să vă faceţi o pagină aparte şi cine vrea să vă cunoască manuscrisul să meargă acolo."
Îmi place • • Dezabonează-te • acum 20 ore
o
o Lui Nelu Duca îi place asta.
o



Nelu Duca Şi eu sunt pentru
acum 19 ore • Îmi place


Ciobanu Stelica, commented on your post in Cuvant ORTODOX
Cred ca este corecta hotararea aceasta,de-a...
Ciobanu Stelica 6 septembrie 10:02
Cred ca este corecta hotararea aceasta,de-a parasi grupul ,fiindca aici,in cazul ei,este vorba de altceva,nu este vorba de-o simpla controversa,ci de ratacire,de antiortodoxie.Dar sa stiti,ca ea in mintea ei nu vede asa lucrurile.Chiar apar modificari functionale in creier.

Ciobanu Stelica 6 septembrie 09:49
Corect.Aveti dreptate,parinte.Asa este.Nu e vorba de aruncat cu piatra in aproapele,insa este foarte evidenta ratacirea doamnei.Cred ca nu are nici duhovnic!Bine,acum,trebuie totusi sa-i vorbim cu dragoste,nu sa facem jocul diavolului.Eu cred ca ceea ce nu se poate indrepta cu vorba,se poate indrepta cu rugaciunea.

Silviu Damse 6 septembrie 09:09
Va trebui sa va rugam sa parasiti acest grup,daca nu vreti sa va intoarceti la Ortodoxie.Creati confuzie.- Branoiu

Silviu Damse 6 septembrie 09:07
De ce nu permiteti comentariile directe la textele dumneavoastra ? -pt Elisabeta Branoiu

Silviu Damse 6 septembrie 08:52
Pot publica si ereticii ca sa putem combate ereziile.

Florin-Constantin Ilie 6 septembrie 06:21
.
Aşa este, părinte.
" Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si indracit cu pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, care L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune. Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama. Plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre aproapele o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor. Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios."...
De plâns sunt...

La 2:52pm în Septembrie 7, 2011, elena sebisanelena sebisan a spus...
Draga Prietena Elisabeta Branoiu:

Nu cauta sa fii ca altii, nu-i asculta pe cei care-ti contesta deciziile. Incearca sa fii tu insuti. Mergi pe drumul pe care l-ai ales si nu privi inapoi cu regret. Trebuie sa-ti asumi riscuri pentru a-ti indeplini visele.
O zi cat mai placuta cu multa fericire , bucurie si vise implinite !

Nu ignorati acesta carte..."iubirea de sine" este o moarte care nu te apropie de Dumnezeu...
Iar tu... esti inconjurat de dusmani
care se napustesc asupra ta, din stanga si din dreapta, daca nu te ingradesti pe toate partile cu scutul credintei, repede vei putea fi ranit!
Aceasta carte vine ca un scut, (o sabie) cu care sa ne aparam de cei potrivnici. Aduce in inimile tuturor celor binecredinciosi, luminarea mintii, ajutor in necazuri si dureri si ne uneste prin iubire sfanta cu Mantuitorul nostru, prezent prin "Lucrarea Duhului Sau"
"Nepasarea si indiferenta" ucide. Ce ucide?... Dumnezeul tau pe care il ignori!...
"Deci asa graieste Domnul: Opriti-va de la caile voastre. Priviti si intrebati de caile celor de demult, de calea cea buna si mergeti pe dansa si veti afla odihna sufletelor voastre" (Isaia 6; 16).
Doamne Iisuse Hristoase, opreste-ne gandul ratacitor si infrunta navala ispitelor ce s-au napustit asupra noastra. Trimite bratul Tau in ajutorul nostru si zdrobeste cumplitele fiare, ca sa gasim pacea si Taria Ta. Porunceste vanturilor si furtunii, spune valurilor marii sa taca, iar vanturilor sa nu mai sufle, si sa se faca liniste pe tot pamantul. Trimite Harul Tau sa imprastie norii negri care stau deasupra pamantului, iar Lumina Adevarului Tau sa lumineze cugetele tuturor si se va face Lumina. Ca suntem pamant sterp si intunecos, pana ce vom primi Harul Tau.Toarna roua cereasca in inimile noastre, trimite ape bogate in evlavie peste acest pamant uscat, ca sa aduca roada buna si folositoare. Ridica-ne sufletul doborat de greutatea pacatelor. Indrepteaza-ne dorintele catre cer, ca sa gustam din izvorul fericirii vesnice.
"Spre iconomia plinirii vremurilor ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant - toate intru El.- Intru care si mostenire am primit, randuiti fiind mai inainte dupa randuiala Celui ce toate le lucreaza, potrivit sfatului Voii Sale. (Efes. 1; 10, 11).
"IESITI DIN EA POPORUL MEU !" pag.213.